Petrolul spre 60 de dolari: cine câștigă când Hormuz se redeschide
economie libera

Petrolul spre 60 de dolari: cine câștigă când Hormuz se redeschide

M
4 min de citit

arile bănci de investiții de pe Wall Street anunță o prăbușire a prețului petrolului spre 60 de dolari pe baril — tocmai când rezervele strategice ale lumii au atins minime istorice, iar România plătește deja cel mai scump combustibil din UE. Coincidență sau calendar bine orchestrat?

Ce spun analiștii de la Citi și Goldman Sachs

Echipa de cercetare în domeniul mărfurilor de la Citi, condusă de Francesco Martoccia, estimează că prețul petrolului Brent ar putea coborî până la 60-65 de dolari pe baril până la sfârșitul anului 2026. Motivul invocat: normalizarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz și perspectiva unui acord definitiv SUA-Iran în lunile următoare.

„Fundamentele pieței se reassertează rapid pe măsură ce perturbările din Hormuz se estompează, cu Brent revenind la începutul intervalului de 70 de dolari pe baril. Deși procesul SUA-Iran rămâne fragil, iar disputele privind administrarea Hormuz și taxele de tranzit persistă, ne așteptăm ca MOU-ul să reziste și să se transforme într-un acord în lunile următoare, deoarece stimulentele de dezescaladare depășesc alternativa pentru SUA, Iran și mare parte din regiunea Orientului Mijlociu”, a scris Martoccia în nota sa.

Concluzia operațională a Citi este formulată explicit: „Continuăm să recomandăm vânzarea oricăror creșteri de vară și prognozăm că Brent va atinge 60-65 de dolari pe baril la sfârșitul anului.”

Goldman Sachs confirmă: surplus masiv din 2027

Goldman Sachs adaugă un strat suplimentar de pesimism. Samantha Dart, co-director al cercetării globale în domeniul mărfurilor, a declarat pentru Bloomberg Television că banca estimează un surplus global de aproximativ 3 milioane de barili pe zi în 2027. Chiar și reconstrucția rezervelor strategice (SPR) la nivel global — estimată la peste 1 milion de barili pe zi — ar lăsa piața cu un excedent de aproape 2 milioane de barili zilnic.

Morgan Stanley a tăiat și el prognozele pentru petrol pe următoarele 18 luni, anticipând că redeschiderea Strâmtorii Hormuz va accelera apariția unui nou glut de ofertă.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale

Ceea ce trece mai puțin observat în comunicatele băncilor este contextul rezervelor: inventarele globale, inclusiv ale Statelor Unite, au scăzut la minime multidecenale de când a izbucnit conflictul, acum patru luni. Analiștii mai optimiști argumentează că o cursă globală pentru reumplerea stocurilor epuizate ar putea susține prețurile. Citi și Goldman Sachs resping acest argument — dar cine beneficiază de o prăbușire accelerată a prețului înainte ca rezervele să fie reconstituite?

Cronologia ridică semne de întrebare: armatele de analiști ai marilor bănci de pe Wall Street publică simultan prognoze bearish tocmai în momentul în care statele mari importatoare — China inclusă, care rămâne absentă de pe piața fizică — ar putea profita de prețuri mici pentru a-și reface stocurile strategic. Cumpărătorii chinezi, notează Citi, „rămân absenți” de pe piața fizică. Absenți — sau în așteptare?

Ce înseamnă asta pentru România

În contextul în care România se află pe locul 2 în UE la creșterea prețurilor combustibililor în martie 2026, conform Eurostat, și cu o inflație de 9% — cea mai mare din blocul comunitar — orice scădere a prețului petrolului ar trebui, teoretic, să aducă ușurare la pompă. Teoretic. Istoria recentă arată că prețurile internaționale coboară lent la consumatorul român, dar urcă fulgerător. Cine administrează această asimetrie și în favoarea cui — iată o întrebare pe care rapoartele de la Citi și Goldman Sachs nu și-o pun.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)

Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.