Pentagonul cere 1.500 de miliarde: cine plătește nota reală?

eea ce ministrul american al Războiului, Pete Hegseth, prezintă drept „cea mai mare amenințare” la adresa Statelor Unite nu e un inamic extern, ci refuzul Congresului de a aloca 1,5 trilioane de dolari Pentagonului pentru anul fiscal 2027 — o sumă care, coincidență sau nu, se apropie tot mai mult de costurile reale, nerecunoscute oficial, ale războiului cu Iranul.

Într-o audiere la Comisia de Alocări Bugetare a Senatului, Hegseth, alături de șeful Statului Major Întrunit, Dan Caine, și secretara Agriculturii, Brooke Rollins, a susținut cererea administrației Trump pentru o finanțare suplimentară de 87,6 miliarde de dolari. Cea mai mare parte ar merge către Pentagon, dar aproximativ 11,1 miliarde de dolari sunt destinate fermierilor americani — o consecință directă a șocului suferit de piața îngrășămintelor după declanșarea conflictului cu Iranul, care a lovit indirect și economia petrolului.

Cifrele oficiale versus cifrele reale

Hegseth a declarat că războiul cu Iranul a costat până acum aproximativ 37,5 miliarde de dolari. Dar analize independente considerate credibile plasează costul real la peste 100 de miliarde de dolari — o cifră mult mai apropiată de suma suplimentară cerută Congresului. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este exact această discrepanță: de ce cifra prezentată public e de aproape trei ori mai mică decât estimările independente? Cine beneficiază de această contabilitate „optimistă”?

Camera Reprezentanților a votat deja autorizarea a 1,15 trilioane de dolari din bugetul militar masiv, dar Senatul nu a aprobat încă suma. Nu există nicio garanție că Senatul, controlat de republicani, va valida finanțarea — democrații s-au opus aproape în bloc (doar șase voturi favorabile în Cameră), iar chiar și senatori republicani au exprimat rezerve față de suma uriașă cerută.

Un tipar care se repetă

Cronologia ridică întrebări: un conflict declanșat, costuri „oficiale” subestimate, apoi o cerere de fonduri suplimentare care, ciudat, acoperă exact diferența față de estimările independente. Acesta nu e un fenomen nou — istoria bugetelor militare americane a arătat de multe ori că „amenințările existențiale” invocate în audieri coincid remarcabil de des cu momentele în care industria de apărare are nevoie de o nouă infuzie de capital. Creșterea propusă ar însemna aproape 50% mai mult față de bugetul militar de peste un trilion de dolari din acest an — un salt greu de justificat doar prin logica strict defensivă.

Hegseth a numit întreaga cerere bugetară o „investiție generațională”, invocând un „lume periculoasă care cere acțiune îndrăzneață și rapidă”. Rămâne de văzut dacă Senatul va aproba suma sau dacă discrepanța dintre cifrele oficiale și cele reale va deveni, în cele din urmă, subiectul unei anchete mai serioase decât o simplă audiere parlamentară.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)