LORAS: tunul francez de 100km care repetă greșeala americanilor

eea ce KNDS Franța prezintă drept un salt tehnologic revoluționar în artileria de câmp ascunde, de fapt, o miză mult mai pragmatică: o cursă pentru contracte militare europene în valoare de miliarde, într-un moment în care bugetele de apărare ale continentului cresc fără precedent — și oricine ajunge primul cu un prototip convingător câștigă.

Același tun, aceeași problemă

La Eurosatory, gigantul franco-german al industriei de apărare KNDS a prezentat LORAS — Long Range Artillery System — un obuzier autopropulsat de 155mm care promite o rază de acțiune de 60 de kilometri cu muniție standard și până la 100 de kilometri cu proiectile ghidate. Rata maximă de foc declarată este de opt proiectile pe minut în rafală. Dacă cifrele se confirmă, ar fi un sistem care concurează direct cu lansatoarele de rachete — la un cost teoretic mai mic per lovitură.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că francezii propun exact soluția pe care armata americană a testat-o deja în programul ERCA — și a abandonat-o. Miza tehnică: o țeavă cu lungimea de 58 de calibre, adică aproximativ 8,99 metri. Comparativ, celebrul Caesar folosește o țeavă de 52 de calibre (8,06 metri). Diferența de aproape un metru pare mică, dar implică o presiune mecanică semnificativ mai mare asupra metalului — și tocmai asta i-a înfrânt pe americani.

Unde s-au spart dinții americanilor

Programul ERCA al Statelor Unite a urmărit același obiectiv: o rază de 100 de kilometri pentru artileria de câmp. Concluzia, după ani de testare și investiții considerabile, a fost că metalurgia actuală nu poate produce un oțel capabil să reziste la numărul necesar de trageri fără a se degrada accelerat. Țeava se dezintegra prea repede. Programul a fost abandonat.

Cronologia ridică semne de întrebare: KNDS Franța lansează un concept aproape identic la scurt timp după ce americanii au declarat public că problema este, deocamdată, insolubilă din punct de vedere metalurgic. Fie francezii dețin o breșă tehnologică pe care nu au anunțat-o oficial — fie mizează pe altceva.

Detaliile tehnice care contează

LORAS nu este, în realitate, un sistem complet nou. Analiza tehnică arată că este, în esență, un RCH155 pe șenile — sistem deja existent — căruia i s-a montat o țeavă nouă, mai lungă. Turela automată AGM este aceeași. Ceea ce s-a schimbat este tunul și, conform declarațiilor oficiale KNDS, volumul camerei de ardere — deși compania nu a comunicat cu cât anume. Un obuzier standard de 155/52 are o cameră de ardere de aproximativ 23 de litri; LORAS ar trebui să depășească această valoare pentru a susține cele opt încărcături de azvârlire necesare razei maxime, față de șase în cazul Caesar.

Rămâne, de asemenea, neclar dacă raza de 100 de kilometri se obține cu proiectile ghidate convenționale sau cu proiectile ghidate cu propulsie reactivă — adică dotate cu motor-rachetă. Acestea din urmă reduc stresul mecanic asupra țevii, deoarece propulsia principală intervine după ieșirea din tun, dar sunt extraordinar de costisitoare — ceea ce ar anula unul dintre avantajele principale ale artileriei față de sistemele de rachete.

Cine beneficiază și de ce acum

Contextul geopolitic nu poate fi ignorat. Europa cheltuie mai mult pe apărare decât oricând în ultimele trei decenii. România, Polonia, Germania, țările baltice — toate și-au majorat bugetele militare semnificativ. Cine beneficiază de această creștere sunt, în primul rând, marii producători de armament, iar KNDS este unul dintre cei mai importanți jucători europeni. Lansarea unui concept spectaculos la un salon militar de profil înalt, chiar dacă sistemul nu este operațional, generează vizibilitate, discuții și — cel mai important — exprimări de interes din partea guvernelor cu bani de cheltuit.

Industria de apărare funcționează adesea astfel: contractul de dezvoltare precede soluția tehnică. Dacă găsești un client dispus să finanțeze cercetarea, problema metalurgică devine problema lui — și a contribuabilului său.

Sursă: Romania Military (rumaniamilitary.ro)