Fosta colaboratoare Warren la înmormântarea Ayatollahului: coincidență sau plan?

fostă colaboratoare a senatorilor democrați Elizabeth Warren și Ed Markey a apărut la Teheran, la ceremonia funebră a liderului suprem iranian Ali Khamenei, declarând public că acesta a fost „cel mai mare lider anti-imperialist” din viața ei — iar ceea ce oficialii americani trec cu vederea este că acest episod nu e o excepție, ci un simptom al unei transformări structurale în interiorul Partidului Democrat.

De la campanii electorale la „Moarte Americii”

Calla Walsh a început să militeze pentru senatorul democrat Ed Markey când era încă adolescentă. Profilul ei era impecabil pentru standardele stângii americane: idealistă, angajată civic, reprezentativă pentru Generația Z. Ulterior a lucrat și în campanii legate de Elizabeth Warren, devenind fondatoarea organizației Palestine Action US.

Ceea ce nu se menționează în relatările mainstream este traiectoria acestei transformări: de la activistă electorală pentru unul dintre cei mai influenți senatori democrați, la prezență la funeraliile unui lider de stat care a condus timp de decenii o țară aflată în conflict deschis cu Statele Unite. Cronologia ridică semne de întrebare serioase despre cine finanțează și facilitează astfel de călătorii.

Declarațiile de la Teheran

Walsh a apărut pe televiziunea iraniană din capitala Teheran în timpul ceremoniilor funerare ale ayatollahului Khamenei și a declarat: „Ayatollahul Khamenei a fost cel mai mare lider anti-imperialist care a trăit în timpul vieții mele.” Walsh a transmis și mesaje similare cu scandările „Moarte Americii” care au răsunat la funeralii — mesaje care, potrivit relatărilor, au fost difuzate și în fața participanților la ceremonie.

Coincidență sau nu, evenimentul a avut loc la scurt timp după ce armistițiul mediat de Pakistan în conflictul SUA-Iran expirase, iar blocada navală americană asupra Iranului era încă activă. Cine beneficiază de prezența unor cetățeni americani la astfel de ceremonii, transmițând mesaje anti-americane pe televiziunea de stat iraniană, rămâne o întrebare la care autoritățile americane nu par grăbite să răspundă public.

Un partid în transformare — sau în fractură?

Episodul Walsh nu este singular. Zohran Mamdani, primarul socialist al New York-ului, a ținut un discurs în care a descris America drept „o arenă a supremației” care „persecută” și a atacat agenția de imigrări ICE. Hasan Piker, considerat un purtător de cuvânt neoficial al Socialiștilor Democrați din America (DSA), a îndemnat public la violență împotriva capitaliștilor, cu formulări explicite pe care le-a distribuit online. Mai mult, Aber Kawas, care a câștigat un loc în Senatul statului New York, a declarat că atacurile din 11 septembrie 2001 au fost cauzate de „capitalism, rasism, supremație albă și islamofobie” și a fost fotografiată cu o bentiță Hamas.

Ceea ce nu se spune în dezbaterea publică americană este că lideri democrați moderați — precum guvernatorul Josh Shapiro din Pennsylvania — au început să tragă semnale de alarmă chiar din interiorul partidului. „Partidul nostru trebuie să poarte o bătălie despre ce credem”, a declarat Shapiro, recunoscând implicit că fractura este reală și adâncă.

Conexiunile care ridică întrebări

Investigații separate ale autorităților americane vizează rețele de influență marxistă cu conexiuni cubaneze legate de cercurile DSA, precum și imperiul de ONG-uri marxiste al lui Neville Roy Singham, aflat sub ancheta unui mare juriu federal. Secretarul de stat Marco Rubio a sancționat deja o rețea de influență cubaneză revoluționară cu legături la ONG-uri de stânga americane. Dacă tragem liniile între aceste puncte — colaboratoare de campanie democrată, organizații pro-palestiniene, rețele de finanțare cu origini opace și prezența la funeraliile unui lider al unui stat adversar — tabloul care se conturează merită cel puțin o anchetă serioasă, nu doar indignare pe rețelele sociale.

Pentru românii care au trăit sau cunosc din familie ce înseamnă infiltrarea ideologică sistematică a structurilor politice, mecanismul nu este străin. Diferența este că, de data aceasta, se petrece în cel mai puternic stat democratic al lumii — iar ecoul se aude până la Bruxelles și, inevitabil, până la București.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)