Familia Pașca, eliberată: cine beneficiază de arestul preventiv?

ribunalul București a dispus eliberarea lui Viorel Pașca și a membrilor familiei sale din arest preventiv, plasându-i sub control judiciar — o decizie care ridică întrebări serioase despre proporționalitatea măsurilor luate inițial de DIICOT împotriva unui om cunoscut tocmai pentru că a găzduit sute de persoane vulnerabile în casele sale din Dumbrava, județul Bihor.

Ce s-a întâmplat, oficial și neoficial

Viorel Pașca, bihoreanul supranumit în unele cercuri „samariteanul din Bihor” pentru activitatea sa de ajutorare a oamenilor fără adăpost sau în dificultate, va fi cercetat în continuare, dar în libertate. Tribunalul București a considerat că măsura arestului preventiv nu se mai justifică. Potrivit surselor judiciare citate de Știripesurse, DIICOT intenționează să conteste această decizie.

Ceea ce nu apare în comunicatele oficiale este întrebarea firească: dacă instanța a considerat că arestul era nejustificat, ce anume a stat la baza reținerii inițiale și cine a validat acea măsură? Cronologia ridică semne de întrebare — mai ales că, în paralel cu dosarul penal, presa cu simpatii față de structurile de forță ale statului a construit o narațiune extrem de agresivă împotriva familiei Pașca, înainte ca vreun tribunal să se pronunțe cu privire la vinovăție.

Cine beneficiază și ce nu se spune

În România, arestul preventiv a funcționat istoric ca instrument de presiune, nu doar ca măsură procesuală. Cazul Pașca nu este primul în care o familie sau o persoană cu activitate socială vizibilă ajunge în arest, generând un val mediatic, pentru ca ulterior instanțele să relaxeze sau să anuleze măsura. Coincidență sau nu, tocmai persoanele care construiesc rețele de solidaritate comunitară independente de stat par să atragă atenția structurilor de anchetă cu o frecvență care merită analizată.

DIICOT, structura specializată în combaterea criminalității organizate și a terorismului, a ales să conteste decizia de eliberare — semn că ancheta nu se oprește și că parchetul consideră că riscurile justifică menținerea presiunii judiciare. Întrebarea pe care puțini o formulează explicit este: care sunt, concret, probele care au convins DIICOT să inițieze dosarul, și de ce instanța a ajuns la o concluzie diferită privind necesitatea arestului?

Contextul mai larg

România are una dintre cele mai ridicate rate de arest preventiv ulterior infirmat din Uniunea Europeană — o statistică pe care instituțiile o recunosc discret, dar pe care presa mainstream o evită cu consecvență. Fiecare caz individual poate fi justificat sau nu; tabloul de ansamblu, însă, sugerează că mecanismul arestului preventiv este uneori folosit ca instrument de descurajare sau de construire a unui dosar mediatic înainte ca unul juridic să fie consolidat. Cine beneficiază de această dinamică? Răspunsul nu este niciodată simplu — și tocmai de aceea merită pus.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)