Carville și frica de stânga: cui îi convine haosul democrat?

Un veteran al strategiei democrate lansează un avertisment care sună mai degrabă a spovedanie decât a analiză politică: James Carville susține că partidul său repetă exact greșeala care l-a dus pe Donald Trump la Casa Albă în 2016 — și că de data aceasta nimeni nu pare să tragă semnalul de alarmă la timp.

Într-un material video publicat vineri de Politicon, strategul care a coordonat campania victorioasă a lui Bill Clinton din 1992 a atacat frontal noul val de candidați socialiști din interiorul Partidului Democrat, acuzându-i că sunt mai preocupați să elimine democrați consacrați decât să câștige alegeri împotriva republicanilor. Cronologia pe care o invocă el ridică o întrebare simplă: dacă strategia a mai fost testată o dată, cu rezultate catastrofale pentru democrați, de ce se repetă exact aceleași tipare?

Un tipar care se repetă: valul de înfrângeri în alegerile primare

Carville a enumerat o serie de înfrângeri interne care au scos din cursă congresmeni democrați aflați deja în funcție, în favoarea unor candidați poziționați mult mai la stânga. În New York, Brad Lander l-a învins pe reprezentantul Dan Goldman, iar socialista democrată Darializa Avila Chevalier l-a eliminat pe congresmanul Adriano Espaillat. În Colorado, Melat Kiros, tot din tabăra socialistă, a învins-o pe reprezentanta în funcție Diana DeGette. Strategul a menționat separat cazul candidatului din Michigan, Abdul El-Sayed, drept exemplul care îl îngrijorează cel mai mult — acuzându-l că duce o campanie în care ambele partide, nu doar republicanii, sunt tratate drept inamic.

Ce nu se discută suficient în comentariile mainstream despre aceste rezultate este contextul mai larg: fiecare astfel de înfrângere internă slăbește exact flancul pe care democrații ar trebui să-l consolideze înaintea unor alegeri generale strânse. Coincidență sau strategie asumată — rămâne de văzut cine beneficiază pe termen lung de fragmentarea asta.

Rădăcinile conflictului: 2016 și umbra lui Bernie Sanders

Pentru Carville, disputa de azi nu e un fenomen nou, ci continuarea directă a unei rupturi vechi de aproape un deceniu. El a numit alegerile din 2016, câștigate de Donald Trump, cel mai catastrofal eveniment al acestui secol și a plasat vina direct pe senatorul independent Bernie Sanders (Vermont), pe care l-a descris drept un insurgent de stânga care a prelungit cursa din alegerile primare democrate mult după ce matematica voturilor decisese deja rezultatul.

“Cum a câștigat Trump? Vă spun eu cum, pentru că afurisitul de Bernie Sanders este motivul pentru care Donald Trump e președinte. Mă auziți, ascultați-mă, vă spun adevărul”, a declarat Carville. În interpretarea sa, prelungirea cursei din primare a erodat sprijinul electoratului muncitoresc din Pennsylvania, împingându-l spre Trump. “Pentru că Sanders le spunea oamenilor muncii din Pennsylvania, Michigan, Wisconsin… că cumva de vină era America corporatistă. Da, e corporatistă. Democrații sunt un partid corporatist. Nu există nicio diferență între democrații de sistem… Glumiți?”, a adăugat el, într-un moment care sună mai degrabă a autocritică decât a atac pur.

“Continuarea” pe care Carville o vede venind

Strategul consideră că noul val de candidați socialiști rulează exact același scenariu pe care Sanders l-a folosit odinioară împotriva Hillarei Clinton, de data aceasta îndreptat împotriva congresmenilor democrați aflați deja în funcție. Și respinge ferm argumentul tot mai popular în tabăra progresistă, potrivit căruia democrații de sistem și republicanii de sistem ar fi practic interschimbabili.

“Oamenii ăștia sunt atât de proști încât nici nu știu ce să mai zic”, a spus Carville. “Acum avem ideea asta cu democrații insurgenți — și care e soluția lor?”

Nemulțumirea lui reală merge mai adânc decât o insultă în trecere. Carville susține că acești candidați nici măcar nu încearcă să învingă republicanii — își tratează propriul partid ca pe un obstacol, o strategie pe care o consideră sinucigașă din start. “Soluția lor e să bată republicanii, să candideze împotriva republicanilor? Nu! Soluția lor e să bată democrați, ca și cum ar fi parte din problemă. Ești parte din problemă pentru că ești un idiot nenorocit!”, a spus el.

Falșii profeți și dublul standard al lui Carville

Carville a avertizat democrații împotriva a ceea ce el a numit falși profeți, acuzând candidații de extremă stângă că se vând drept superiori ambelor partide — o poziționare pe care o consideră că se prăbușește sub propria greutate în momentul în care ajunge la alegerile generale.

Important de precizat: criticile lui Carville la adresa stângii democrate și a candidaților susținuți de Democratic Socialists of America nu-l transformă într-un moderat sau într-un simpatizant republican. El continuă să vadă Partidul Democrat drept soluția Americii, iar Partidul Republican drept principalul obstacol. “Nu e vina ambelor partide! Un partid a extins asigurările de sănătate, bine? Celălalt le-a distrus. Un partid a echilibrat bugetul și a creat prosperitate economică. Celălalt a distrus-o. Un partid a negociat un acord privind programul nuclear al Iranului. Celălalt l-a distrus”, a spus el.

“Și toți oamenii ăștia — duceți-vă și bateți un republican, apoi reveniți și vă voi respecta”, a continuat Carville. “Până nu faceți asta, n-am decât dispreț pentru voi. Și, cumva, printre democrați, ceva a devenit mai important decât câștigarea alegerilor. Iar asta a devenit: ‘vreau să mă simt superior altora’.”

Cine poartă, de fapt, vina pentru actuala Curte Supremă?

Carville merge până la capăt cu acuzația sa: consideră aripa de stânga a partidului responsabilă nu doar pentru alegerea lui Trump, ci și pentru componența actuală a Curții Supreme a Statelor Unite — o instituție ale cărei decizii vor modela politica americană pentru generații. “Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat, nimic, dacă n-ar fi fost aripa de stânga a Partidului Democrat”, a spus el. “Dacă credeți asta, dați vina pe aripa de stânga a Partidului Democrat pentru catastrofa cu care ne confruntăm acum. Pentru că, la fel de mult ca orice alt grup, e vina lor.”

Ceea ce rămâne nespus în toată această dezbatere este întrebarea de fond: dacă fracturile interne din marile partide au repetat, de fiecare dată, același efect — slăbirea taberei care ar fi trebuit să câștige — atunci cine are, de fapt, interesul ca aceste tabere să rămână divizate chiar înainte de momentele electorale decisive? Un strateg cu decenii de experiență în culise nu aruncă asemenea acuzații la întâmplare, iar tonul de urgență din declarațiile lui Carville sugerează că el vede în acest tipar mai mult decât o simplă coincidență ideologică.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)