Merck a ignorat avertismentul propriului investigator despre Gardasil

n investigator al studiilor clinice Gardasil a avertizat Merck încă din 2014 despre o posibilă legătură între vaccin și sindromul de tahicardie ortostatică posturală (POTS), dar compania nu a întreprins nicio acțiune și nu a inițiat nicio investigație internă. Documentele care abia acum ies la suprafață ridică întrebări incomode: de ce o corporație farmaceutică cu venituri anuale de miliarde de dolari alege să ignore semnalele de alarmă venite din propriul sistem de supraveghere?

Un cercetător danez a depus mărturie confirmând că avertismentul din 2014 a fost transmis direct către Merck, însă răspunsul companiei a fost… tăcerea. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că Gardasil a generat pentru Merck venituri de peste 50 de miliarde de dolari de la lansare — o sumă care face orice investigație internă să pară mai puțin atractivă din punct de vedere al raportului risc-beneficiu. Pentru corporație, bineînțeles.

POTS este o afecțiune debilitantă care afectează sistemul nervos autonom, provocând amețeli severe, leșin, oboseală cronică și tahicardie la schimbarea posturii. Mii de tineri, în special fete adolescente — grupul țintă principal al campaniilor de vaccinare HPV — au raportat simptome similare după administrarea Gardasil. Coincidență sau nu, Merck a ales să nu investigheze aceste semnale, preferând să mențină narativul oficial: vaccinul este sigur și eficient.

Cronologia ridică semne de întrebare. În 2014, investigatorul avertizează. În 2015-2016, numărul raportărilor adverse crește în bazele de date publice (VAERS în SUA, EudraVigilance în UE). În 2017, Merck extinde campania de marketing, vizând acum și băieții. În 2020, FDA aprobă Gardasil 9 pentru adulți până la 45 de ani. Cine beneficiază de fapt de această extindere agresivă a pieței, în contextul în care semnalele de siguranță fuseseră deja ignorate?

Ceea ce lipsește din ecuație este transparența. Merck nu a publicat niciodată un răspuns oficial la avertismentul din 2014. Nu a comandat studii independente. Nu a informat autoritățile de reglementare într-un mod care să declanșeze o investigație serioasă. În schimb, mașinăria de marketing a continuat să funcționeze la capacitate maximă, cu campanii agresive în școli, cabinete medicale și media mainstream.

Documentele care au ieșit la iveală în urma unor procese civile arată un pattern familiar: compania farmaceutică știe, compania tace, compania profită. Este un scenariu pe care l-am mai văzut — de la Vioxx la OxyContin, de la talidomidă la Pandemrix. Întrebarea nu este dacă sistemul este corupt, ci cât de adânc merge corupția și cine mai are interesul să o expună.