Datoria publică a României: cifra care depășește Ucraina în război

omânia a ajuns să înregistreze oficial cea mai mare datorie publică din Uniunea Europeană — o performanță sumbră care o plasează dincolo de Ucraina, țară aflată în al treilea an de conflict armat. Datoria guvernamentală este estimată la 61,6% din PIB în 2026, va urca la 63,4% din PIB în 2027 și este proiectată să ajungă la aproximativ 90% din PIB în 2036, conform datelor oficiale. Ceea ce rapoartele tehnocrate nu subliniază: această traiectorie plasează România pe un drum fiscal pe care țări ca Grecia l-au parcurs înainte de criza din 2010.

Cronologia ridică întrebări incomode. În timp ce Ucraina — cu infrastructură distrusă, economie de război și asistență externă masivă — gestionează o datorie publică mai mică decât a României, Bucureștiul continuă să înregistreze deficite bugetare record (9,3% din PIB în 2024, cel mai mare din UE) fără o criză militară declarată. Coincidență sau management? Întrebarea devine și mai presantă când observăm că procedura de deficit excesiv activată de Bruxelles nu a dus la reforme structurale reale, ci la creșteri de taxe (TVA la 21%, impozit pe dividende la 16%) care lovesc clasa de mijloc, nu sistemul clientelar.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: la 90% din PIB în 2036, România va intra în zona roșie a sustenabilității datoriei, unde dobânzile consumă o parte semnificativă din buget, iar marja de manevră fiscală dispare. Experții independenți avertizează că, fără reforme profunde în administrație, pensii speciale și companiile de stat pierdere cronică, proiecția de 90% este optimistă — scenariile pesimiste vorbesc de 100-110% din PIB. În acest context, întrebarea devine: cine beneficiază de menținerea acestui model? Răspunsul se află în structura cheltuielilor publice: 45% din buget merge către salarii și pensii în sectorul public, multe dintre ele nejustificate economic, dar extrem de eficiente electoral.

Comparația cu Ucraina nu este doar statistică — este un semnal de alarmă ignorat. O țară în pace, membră NATO și UE, cu acces la fonduri europene de 60 de miliarde de euro (2021-2027), nu ar trebui să aibă o datorie publică mai mare decât o țară care luptă pentru supraviețuire. Totuși, aici suntem. Perspectivele sunt clare: fie reforme dureroase în următorii doi ani, fie un scenariu grecesc în următorul deceniu. Ceea ce lipsește din ecuație este voința politică — și aici, cronologia devine și mai suspectă. Guvernul Bolojan, aflat în criză după retragerea PSD din coaliție (aprilie 2026), nu are nici capital politic, nici timp pentru măsuri impopulare. Alegerile anticipate, solicitate de AUR și PACE, ar amâna orice reformă cu încă un an. Cine pierde? Contribuabilul. Cine câștigă? Sistemul care supraviețuiește prin amânare.