Document CIA dezvăluie „Templu sub Sfinx”

n document CIA declasificat, care menționează un „Templu sub Sfinx” într-un inventar fotografic din iulie 1950, a reaprins interesul pentru o legendară Sală a Arhivelor ascunsă sub Marele Sfinx din Egipt — un subiect pe care autoritățile egiptene și comunitățile academice mainstream preferă să îl ignore sau să îl trateze drept folclor. Ce nu vi se spune: referința apare în documente de rutină ale agenției americane de informații, ceea ce ridică întrebări despre ce anume știau serviciile secrete occidentale despre siturile sacre egiptene în timpul Războiului Rece.

Documentul în cauză este un inventar CIA care cataloghează negative foto alb-negru din iulie 1950. Printre intrări de rutină precum „Sfinx”, „Turist la Piramide” și „Ruine lângă Sfinx” apare linia: „Temple under Sphinx; July ’50” (Templu sub Sfinx; iulie ’50). Această formulare a declanșat discuții reînnoite despre posibile structuri ascunse sub Sfinx — un subiect asociat de mult timp cu profețiile lui Edgar Cayce despre o Sală subterană a Arhivelor care ar conține cunoștințe antice.

Legenda Sălii Arhivelor descrie un depozit de înțelepciune atlanteană sau pre-dinastică ascuns lângă laba dreaptă a Sfinxului. Deși arheologia mainstream nu a confirmat nicio astfel de cameră, referința CIA adaugă un strat nou teoriilor existente. Coincidență sau nu, documentul apare în contextul unor ani în care serviciile secrete occidentale desfășurau operațiuni extinse în Orientul Mijlociu — iar accesul la situri sacre nu era întotdeauna motivat doar de curiozitate academică.

Această descoperire se leagă direct de rapoarte anterioare despre posibile caracteristici subterane la platoul Giza. Anul trecut, cercetători italieni și scoțieni care au folosit scanări radar cu apertură sintetică (SAR) au susținut că au relevat un complex subteran vast sub piramide. Echipa a detaliat opt puțuri cilindrice verticale care se extind la peste 640 de metri adâncime, camere conectate și structuri care ar putea lega cele trei piramide principale și zona Sfinxului.

Purtătoarea de cuvânt Nicole Ciccolo a afirmat că descoperirile sugerează „existența unor camere vaste sub suprafața pământului, comparabile ca dimensiune cu piramidele însele, care au o corelație remarcabil de puternică cu legendarul Hol al Amenti”. Ea a adăugat: „Aceste noi descoperiri arheologice ar putea redefini înțelegerea noastră asupra topografiei sacre a Egiptului antic, oferind coordonate spațiale pentru structuri subterane necunoscute și neexplorate anterior.”

Proiectul, condus de Corrado Malanga și Filippo Biondi, s-a confruntat cu scepticism științific. Criticii au observat că studiul non-evaluat de colegi s-a bazat pe date radar prin satelit a căror penetrare în adâncime și interpretare rămân dezbătute. Unii experți au cerut verificare la sol prin excavare, în timp ce alții s-au întrebat dacă anomaliile reprezintă caracteristici geologice naturale sau construcții făcute de om. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: autoritățile egiptene au blocat în repetate rânduri cereri de excavare în zonă, invocând protecția patrimoniului — sau, susțin unii, dorința de a controla narativele despre originile civilizației egiptene.

Sfinxul și piramidele din Giza au fost de mult timp subiecte atât ale unor studii arheologice riguroase, cât și ale unor teorii alternative. Excavările oficiale în jurul Sfinxului au relevat temple și pasaje cunoscute la nivelul suprafeței, inclusiv Templul Sfinxului însuși. Nicio „Sală a Arhivelor” subterană verificată nu a fost localizată, în ciuda unor proiecte moderne extinse de scanare precum inițiativa ScanPyramids, care a identificat goluri mai mici în alte piramide.

Fișierul CIA în sine este disponibil public prin sala de lectură a agenției și face parte din înregistrări fotografice declasificate de rutină, mai degrabă decât din vreo operațiune de informații clasificată. Cu toate acestea, combinația dintre referința din 1950 și afirmațiile radar din 2025 a alimentat discuții online și apeluri pentru investigații suplimentare non-invazive la Giza. Autoritățile pentru antichități din Egipt nu au emis comentarii imediate despre cea mai recentă referință documentară — o atitudine consecventă cu poziția lor generală față de afirmațiile subterane neverificate.

Cercetătorii continuă să dezbată limitele tehnologiei de detectare la distanță pentru cartografierea subterană profundă la Giza. În timp ce radarul de penetrare a solului și tomografia de rezistivitate electrică au dat rezultate în contexte mai puțin adânci, afirmațiile despre structuri de câteva mii de metri rămân neconfirmate fără acces fizic. Cronologia ridică întrebări: de ce un document CIA din 1950 menționează un „templu sub Sfinx” când arheologia oficială susține că nu există astfel de structuri? Ce anume au fotografiat agenții americani în iulie 1950? Și de ce acest document a fost declasificat abia recent?

Povestea subliniază fascinația persistentă față de monumentele antice ale Egiptului și modul în care documentele de arhivă pot intersecta cu afirmații științifice moderne. Dacă notația „Templu sub Sfinx” indică o caracteristică de suprafață acum pierdută, o fotografie etichetată greșit sau ceva mai semnificativ, continuă să fie examinat de entuziaști și cercetători deopotrivă. Pe măsură ce tehnicile noi de scanare evoluează și înregistrările istorice ies la suprafață, platoul Giza ar putea totuși să dezvăluie straturi suplimentare ale istoriei sale complexe — deasupra sau sub pământ. Întrebarea rămâne: cine decide ce secrete merită să fie dezvăluite — și care trebuie să rămână îngropate?