Beirut sub bombe după o lună de „armistițiu”

sraelul a bombardat joi suburbiile sudice ale Beirutului, ucigând cel puțin 14 civili — primul atac major asupra capitalei libaneze după o lună de „armistițiu” care, oficial, ar fi trebuit să oprească luptele între IDF și Hezbollah. Ceea ce rapoartele mainstream nu subliniază este că această pauză a fost doar o fereastră tactică: pe teren, confruntările nu s-au oprit niciodată, iar acum escaladarea revine în forță, exact când Netanyahu anunță „operațiuni intensificate” și ocuparea de poziții strategice dincolo de râul Litani — adică adânc în suveranitatea libaneză.

Conform Reuters și Al Jazeera, bilanțul la nivel național a ajuns la 16 morți și 58 de răniți, după ce aviația israeliană a lovit nu doar Beirutul, ci și rutele de evacuare din sud. Șase victime aparțineau aceleiași familii, ucise de o dronă israeliană în timp ce încercau să fugă pe autostrada Adloun, arteria vitală care leagă Sidonul de Tyr. Armata israeliană a confirmat „loviturile de precizie”, vizând, potrivit unor surse oficiale citate ulterior, pe Ali Al-Husseini — șeful diviziei de rachete din cadrul Diviziei Imam Hussein, o miliție paramilitară aliniată cu Hezbollah și Iranul.

Coincidență sau nu, ultimul atac major asupra Beirutului fusese la începutul lunii mai, când un comandant Hezbollah a fost eliminat. De atunci, capitala libaneză fusese „cruțată” — un termen diplomatic pentru o pauză care nu a însemnat niciodată pace reală. În Valea Bekaa și sudul țării, bombardamentele israeliene au continuat aproape zilnic, dar Beirutul rămăsese într-o iluzie fragilă de normalitate. Acum, acea iluzie s-a spulberat.

Marți, premierul Benjamin Netanyahu a anunțat că Israelul „intensifică operațiunile” în Liban, ocupând poziții strategice la nord de râul Litani — o linie roșie trasată de ONU încă din 2006, care ar fi trebuit să delimiteze zona de securitate. Tel Aviv justifică avansul ca o „măsură defensivă” împotriva atacurilor cu drone ale Hezbollah asupra comunităților din nordul Israelului. „IDF operează cu forțe semnificative pe teren și preia controlul asupra unor poziții strategice dominante. Consolidăm zona-tampon de securitate pentru a proteja comunitățile din nordul Israelului”, a declarat Netanyahu într-un videoclip difuzat de biroul său.

Ceea ce nu se menționează în declarațiile oficiale este că ofensiva terestră vine pe fondul presiunilor din interiorul cabinetului israelian pentru o escaladare substanțială și ocupații permanente pe teritoriul suveran libanez. Miniștri de linie dură fac lobby deschis pentru extinderea controlului militar dincolo de orice „zonă-tampon” temporară — un scenariu care ar transforma Libanul în al doilea front permanent de ocupație, după Gaza și Cisiordania.

În Choueifat Amrousieh, lângă clădirea lovită, martorii au descris scene de panică: strigăte disperate, rezidenți sunând rudele pentru a verifica dacă sunt în viață. Cronologia ridică întrebări: de ce acum, după o lună de „calm”? Cine beneficiază de reluarea bombardamentelor tocmai când diplomația internațională părea să fi obținut o pauză fragilă? Și de ce armata israeliană avansează acum dincolo de Litani, încălcând rezoluțiile ONU, fără reacție serioasă din partea comunității internaționale?

Netanyahu a adăugat că Israelul desfășoară „un efort național major pentru a avansa soluții creative și inovatoare împotriva dronelor explozive” — o referire la amenințarea crescândă pe care Hezbollah o reprezintă prin atacuri aeriene cu drone de mici dimensiuni, greu de interceptat. Dar între timp, civilii libanezi plătesc prețul unei strategii militare care nu mai ascunde deloc intențiile de ocupație pe termen lung.

Războiul s-a întors în Liban. Și de data aceasta, nimeni nu mai vorbește despre armistițiu.