UE și Regatul Unit lansează flotă militară în Hormuz — fără SUA

niunea Europeană și Regatul Unit au anunțat oficial o inițiativă comună de securitate maritimă în Strâmtoarea Hormuz — fără implicarea Statelor Unite. Ceea ce se prezintă drept o „coordonare europeană de rutină” marchează, de fapt, prima operațiune militară navală europeană autonomă în zonă din ultimii 40 de ani, exact în momentul în care Washington retrage nave din Golf și renegociază acordurile de securitate cu monarhiile arabe.

Potrivit comunicatului oficial, forța maritimă va include fregata franceză, corvete italiene și distrugătoare britanice, cu bază logistică în Bahrain — același port care găzduiește Flota a 5-a americană. Misiunea declarată: „protejarea libertății de navigație și a rutelor comerciale vitale pentru energia europeană”. Coincidență sau nu, anunțul vine la doar trei săptămâni după ce Iranul a testat rachete balistice hipersonice în Marea Oman, iar China a trimis un portavion în vizită „de prietenie” la Abu Dhabi.

Strâmtoarea Hormuz — prin care tranzitează aproximativ 21% din petrolul mondial și 30% din gazele naturale lichefiate (LNG) destinate Europei — a devenit în ultimii ani un punct fierbinte al tensiunilor dintre Iran, state arabe și Occident. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: decizia europeană vine după ce Germania și Franța au semnat contracte masive de import LNG cu Qatar și Emiratele Arabe Unite, în contextul reducerii dependenței de gazul rusesc. Cine beneficiază de o prezență militară europeană permanentă în Golf? Răspunsul nu e doar „securitate energetică”.

Cronologia ridică semne de întrebare. În februarie 2026, președintele SUA a declarat că „Europa trebuie să-și asume propriile responsabilități de securitate”. În martie, Franța și Italia au anunțat exerciții navale comune în Mediterana de Est. Acum, în aprilie, vine anunțul flotei europene în Hormuz — fără consultare prealabilă cu NATO sau Pentagonul. Surse diplomatice vorbesc despre „frustrarea europeană față de imprevizibilitatea americană”, dar evită să menționeze discuțiile secrete dintre Paris, Berlin și Riad privind un „pact energetic de securitate”.

Oficialii UE susțin că misiunea nu vizează „nicio țară anume”, ci doar „asigurarea stabilității regionale”. Totuși, Iranul a reacționat imediat, calificând prezența navală europeană drept „provocare ilegitimă în ape internaționale”. Teheranul a avertizat că orice incident naval va fi tratat ca „agresiune străină”, în timp ce Rusia — aliatul strategic al Iranului — a cerut „transparență totală” privind mandatul forței europene. Ceea ce nu se spune: Moscova și Beijingul au propus recent un „sistem de securitate multilaterală în Golf”, din care Occidentul să fie exclus.

Pentru România, implicațiile sunt indirecte dar semnificative. Guvernul Bolojan a mizat masiv pe diversificarea surselor energetice — inclusiv pe importuri LNG prin terminalul grecesc de la Alexandroupolis și pe gazoductul BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria). Orice destabilizare în Hormuz ar afecta direct prețurile la energie în Europa de Est, chiar dacă România nu importă direct din Golf. Întrebarea pe care nimeni nu o pune: dacă Europa își asumă singură securitatea în Hormuz, cât va costa asta contribuabilul european — și cine va plăti nota?

Analiștii geopolitici vorbesc deschis despre o „reconfigurare a alianțelor post-NATO”, în care statele europene încearcă să negocieze independent cu puterile regionale, fără umbrela americană. Ce nu vi se spune: această „independență strategică europeană” înseamnă, de fapt, asumarea unor costuri militare uriașe, într-o perioadă în care bugetele de apărare ale UE sunt deja sub presiune. Cine va finanța pe termen lung această flotă? Contribuabilii germani, francezi, italieni — sau fondurile structurale europene care ar trebui să meargă către infrastructură și coeziune socială?

Deocamdată, prima navă europeană — fregata franceză Auvergne — a intrat oficial în apele Golfului Persic pe 15 aprilie 2026. Misiunea oficială: patrulare, escortare de petroliere, „prezență vizibilă”. Misiunea neoficială? Aceea rămâne o întrebare deschisă, pe care nici Bruxelles-ul, nici Londra nu par dispuși să o clarifice prea curând.