„Teritoriu necunoscut”
economie libera

„Teritoriu necunoscut”

4 min de citit

n timp ce Iran declară victorie și închide Strâmtoarea Hormuz, iar Europa fierbe sub presiunea migrației, analiști apropiați de cercurile de decizie din Washington vorbesc deschis despre un „sezon al haosului” care tocmai a început. Ceea ce nu se spune în comentariile oficiale: scenariul unei escaladări interne pe teritoriul SUA, cu implicații care depășesc cu mult criza din Golf.

James Howard Kunstler, comentator politic american cunoscut pentru analizele sale neconciliante, descrie într-un editorial recent o Americă aflată la intersecția mai multor crize simultane — una externă (Iran), una internă (Partidul Democrat transformat în „operațiune de racket”), și una instituțională (imposibilitatea reformei electorale prin Congres).

Iran: negociere sau teatru diplomatic?

Teheranul are „doar câteva zile” să înceteze blocada Strâmtorii Hormuz, conform unor surse neoficiale citate de Kunstler. Problema nu este doar geopolitică — este teologică. Teologia jihadului conține o „structură de permisiune” pentru minciună în relațiile cu inamicii, notează autorul. Scopul declarat: anihilarea „infidelilor”. Coincidență sau nu, cele o mie de kilograme de uraniu îmbogățit rămân ascunse undeva pe teritoriul iranian, fără nicio explicație plauzibilă pentru utilizare civilă.

Fisurile interne dintre Garda Revoluționară (IRGC), guvernul secular al președintelui Masoud Pezeshkian și armata regulată (Artesh) ridică întrebări: cine conduce de fapt Iranul? Și mai important: pot ei comunica între ei suficient de coerent pentru a negocia cu Washingtonul?

Kunstler sugerează că Trump „nu și-a dorit probabil” să lovească Iranul marți trecută, dar opțiunea rămâne pe masă: „Vom închide luminile acolo dacă nu încetează jocurile.” Fabrica de rachete a fost deja distrusă. Ce nu se spune: capacitatea SUA de a localiza și neutraliza arsenalele rămase este mult mai mare decât lasă presa mainstream să înțeleagă.

Stânga americană: jihad intern?

Analiza devine cu adevărat incendiară când Kunstler trasează o paralelă directă între jihadul iranian și ceea ce numește „jihadul stângii americane”. Partidul Democrat, scrie el, a purtat „război împotriva restului americanilor timp de zece ani” — prin lawfare, cenzură, manipulare electorală.

Calendarul pe care îl prezintă este explicit:

1 Mai (May Day): demonstrații masive în marile orașe, cu potențial de escaladare violentă. Antifa rămâne „la dispoziția Partidului” pentru a declanșa haos. Scopul: a-l provoca pe Trump să reacționeze dur, astfel încât să poată fi etichetat drept „tiran”.

Între 1 Mai și 4 Iulie: Kunstler anticipează că Trump va fi forțat să emită un ordin executiv privind reformarea alegerilor — ID obligatoriu pentru vot, restricții severe pentru votul prin poștă, eliminarea mașinilor electronice de numărare. Congresul republican a refuzat deja să adopte o astfel de lege. Coincidență?

4 Iulie: celebrarea a 250 de ani de la independență — dar și momentul potential al unor „extravagante” de stradă care ar putea forța mâna președintelui.

Scenariul Lincoln: puteri executive excepționale

Ceea ce nu apare în analizele CNN sau NYT: Kunstler sugerează că Trump ar putea urma modelul Abraham Lincoln — declararea unei insurgențe interne și asumarea de puteri executive extraordinare. Avocații lawfare (Norm Eisen, Marc Elias, Mary McCord) vor ataca imediat orice ordin executiv electoral, judecătorii federali selectați vor emite interdicții. Reacția? „Full Abe Lincoln” — adică suspendarea unor garanții constituționale în numele salvării republicii.

„De acolo intrăm cu adevărat în teritoriu necunoscut,” scrie Kunstler. Dar majoritatea cetățenilor americani, după ani de „farse și umilințe” din partea stângii, ar putea fi pregătiți pentru procese — eventual tribunale militare, dacă justiția federală se dovedește „intractabilă”.

Europa: următorul domino

Kunstler nu uită de Europa: Irlanda este „gata să ia foc” din cauza „trădării totale” a guvernului față de popor. Urmează Regatul Unit, unde premierul Keir Starmer este tot mai izolat în fața nemulțumirii publice legate de imigrația islamică. „Va fi o vară lungă și fierbinte,” conchide autorul.

Referința finală la „Fourth Turning” — teoria ciclurilor istorice a lui Strauss-Howe — nu este întâmplătoare. Conform acestei teorii, civilizațiile occidentale intră periodic în crize existențiale care reconfigurează ordinea socială. Ultima astfel de „cotitură” a fost Al Doilea Război Mondial.

Cine beneficiază de haos?

Întrebarea pe care Kunstler nu o pune explicit, dar o lasă să plutească: cui îi folosește destabilizarea simultană a SUA, Iranului și Europei? Cronologia — blocada Hormuz, escaladarea retorică anti-Trump, pregătirile pentru May Day — ridică semne de întrebare. Există coordonare sau doar „coincidențe convenabile”?

Răspunsul, sugerează autorul, va deveni clar în lunile următoare. Între timp, sfatul lui Kunstler este simplu: „Pregătiți-vă. O să fie mai dur și mai ciudat.”