SUA și UE negociază schimbul de date biometrice: cine beneficiază?

tatele Unite și Uniunea Europeană au intrat în negocieri formale pentru extinderea unui cadru de partajare a datelor biometrice — amprente, recunoaștere facială, scanări iris — într-un moment în care ambele blocuri intensifică investițiile în supravegherea digitală sub pretextul securității. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: cronologia acestor discuții coincide perfect cu adoptarea de noi sisteme AI de monitorizare în spațiul public, atât în orașe americane cât și europene.

Cadrul actual de cooperare, bazat pe acorduri bilaterale fragmentare din era post-11 septembrie, urmează să fie înlocuit cu o platformă unificată care să permită schimbul automat de date biometrice între agențiile de securitate NATO, serviciile de imigrație și autoritățile vamale. Negocierile, desfășurate discret de la începutul anului 2026, au fost confirmate de surse din Departamentul de Securitate Internă al SUA și Comisia Europeană, fără însă a fi însoțite de consultări publice sau dezbateri parlamentare semnificative.

Coincidență sau nu, discuțiile au fost accelerate după ce mai multe state membre UE — printre care Franța, Germania și Olanda — au implementat sisteme de recunoaștere facială în transport public și zone comerciale, generate de companii private cu contracte opace. În SUA, peste 30 de aeroporturi majore folosesc deja scanare facială obligatorie pentru pasagerii internaționali, inclusiv cetățeni americani, fără posibilitatea de opt-out efectiv.

Argumentul oficial: combaterea terorismului transnațional și a criminalității organizate. Ceea ce rapoartele tehnice nu subliniază: odată create, aceste baze de date centralizate devin ținte de interes pentru actori statali și non-statali, iar istoricul breșelor de securitate din ultimii zece ani — de la OPM (2015) la SolarWinds (2020) — arată că nicio infrastructură digitală nu este impermeabilă.

Organizațiile pentru drepturile digitale din Europa și SUA au ridicat semne de întrebare legate de lipsa de transparență: cine va avea acces la aceste date? Pe ce perioadă vor fi stocate? Ce mecanisme de contestare vor avea cetățenii ale căror profiluri biometrice sunt partajate fără consimțământ explicit? Întrebări care, până acum, au primit răspunsuri vagi din partea oficialilor implicați în negocieri.

Mai mult, cronologia ridică întrebări suplimentare: negocierile au fost lansate la doar câteva luni după ce Parlamentul European a adoptat regulamentul privind inteligența artificială (AI Act), care interzice teoretic anumite utilizări ale recunoașterii faciale în spațiul public — dar face excepții largi pentru „securitate națională”, un termen niciodată definit cu precizie. Cine beneficiază de această ambiguitate legislativă? Companiile tech care furnizează infrastructura și agențiile de securitate care o exploatează.

Deocamdată, negocierile sunt prezentate ca „parteneriat strategic pentru securitate transatlantică”. Dar între retorica oficială și realitatea tehnică există un decalaj pe care presa mainstream preferă să-l ignore: odată ce datele biometrice intră într-o rețea internațională de partajare, controlul asupra lor devine difuz, iar posibilitatea de abuz — fie el comercial, politic sau de supraveghere de masă — crește exponențial.