Statuia lui Goga dispărută la Iași: ce nu spun autoritățile

tatuia lui Octavian Goga din Parcul Copou, Iași, a dispărut în condiții neclare acum câteva zile, iar până astăzi — coincidență sau nu — nici Poliția Iași, nici Parchetul local nu au comunicat public deschiderea unui dosar penal. Ionuț Țene, analist politic, ridică întrebări incomode: cine a autorizat îndepărtarea unui monument de for ridicat legal acum cinci ani, și de ce instituțiile statului rămân tăcute?

Conform legislației în vigoare, statuia a fost amplasată pe baza unei autorizații de construire emisă conform Legii nr. 50/1991 și cu avizul Ministerului Culturii, în temeiul Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Un astfel de monument nu poate fi demolat decât pe baza unei autorizații de demolare însoțită de o sentință judecătorească definitivă. Orice îndepărtare fără aceste acte constituie vandalizare și atrage răspunderea penală a făptașilor.

Țene cere ca primarul Mihail Chirica și Costel Alexe, președintele Consiliului Județean Iași, să prezinte public și organelor de cercetare penală actele doveditoare care au stat la baza îndepărtării legale a statuii. În lipsa acestora, cei doi ar putea fi considerați complici la vandalizarea unui monument de for public. Ceea ce nu se spune în comunicările oficiale este că dispariția statuii nu este un simplu act de vandalism local — ci un gest cu implicații asupra memoriei naționale și, potențial, asupra siguranței statului.

„Mi se pare suspect că Poliția Iași și Parchetul local, după atâtea zile de la dispariția statuii poetului Goga, nu au început ancheta penală de urmărire a făptașilor”, afirmă Țene. Mai mult, analistul se întreabă de ce SRI Iași și serviciul secret al Poliției nu s-au sesizat în legătură cu acest act — dispariția unui monument care reprezintă un simbol literar național și al unirii Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918.

Cronologia ridică semne de întrebare: statuia dispare în tăcere, autoritățile locale nu emit nicio declarație oficială, iar instituțiile de securitate rămân pasive. Țene sugerează că atacurile împotriva lui Goga nu au legătură doar cu politica sa de scurtă durată ca prim-ministru în 1938, ci mai ales cu o politică actuală de revizionism și iredentism în Transilvania. „Sub masca unui pseudo-antisemitism, se urmăresc de fapt obiective prezente pentru dezmembrarea României și satisfacerea unor interese revizioniste și iredentiste ale unor state vecine”, avertizează el.

În context geopolitic mai larg, dispariția unui bust al lui Octavian Goga din Ardeal înseamnă un pas spre șubrezirea temeliei unirii Transilvaniei cu România — un act simbolic care, dacă rămâne nesancționat, ar putea deschide drumul spre alte „corecții” ale memoriei istorice. Cine beneficiază de fapt de această tăcere instituțională? Și de ce parlamentari și politicieni ca Grindeanu, Ciolacu sau Bolojan nu reacționează public la un astfel de incident?

Țene conchide: „Vandalizarea de la Iași nu are nicio justificare legală; este rezultatul incompetenței și fărădelegii și reprezintă un atentat la memoria colectivă românească și la siguranța națională. Istoria românilor nu poate fi ștearsă niciodată. Nu suntem mancurți. Să ne apărăm istoria și memoria — legea și adevărul sunt de partea noastră.”

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că România seamănă tot mai mult cu „un stat fără câini de pază” — o țară în care legea se aplică selectiv, iar memoria istorică devine negociabilă în funcție de presiuni externe sau interne. Rămâne de văzut dacă Poliția și Parchetul Iași vor deschide în cele din urmă ancheta penală cerută de opinia publică, sau dacă acest dosar va rămâne unul dintre multele nerezolvate din România anului 2026.