Școlile britanice: 572 milioane lire pentru elevi fără engleză

colile din Regatul Unit au încasat în 2026 suma record de 572 milioane lire sterline pentru sprijinirea elevilor care nu vorbesc engleza ca limbă maternă — o creștere de 157 milioane lire în doar șase ani, potrivit cifrelor oficiale ale Departamentului pentru Educație. Ceea ce rapoartele oficiale prezintă drept „investiție în integrare” ridică întrebări mai largi despre prioritățile unui sistem care alocă resurse masive pentru nou-veniți, în timp ce copiii britanici din clasele muncitorești rămân în urmă la toate testele standardizate.

Numărul elevilor care nu vorbesc engleza ca primă limbă a crescut la 1,8 milioane — unul din cinci copii la nivel național — comparativ cu 1,2 milioane acum zece ani. Două școli — Manchester Academy și o instituție din Northampton — au primit fiecare peste 500.000 de lire sterline anul acesta pentru traducători, asistenți bilingvi și materiale educaționale speciale, conform unei investigații Daily Mail. Manchester Academy a condus topul cu peste 670.000 de lire.

Fondurile nu sunt alocate strict pentru predarea limbii engleze — autoritățile locale admit că banii pot fi cheltuiți pe „aproape orice” în cadrul bugetului general al școlii. Media națională se situează la aproximativ 27.418 lire per școală, sau circa 320 de lire per elev eligibil.

Contextul mai larg: migrația și presiunea asupra sistemului public

Această explozie a costurilor educaționale se înscrie într-un tablou mai amplu al presiunii pe care imigrația o exercită asupra serviciilor publice britanice. Analize conservatoare bazate pe proiecții ale Office for Budget Responsibility arată că migranții vor absorbi 40% din toate noile locuințe construite în Regatul Unit până în 2030. Cu o migrație netă previzionată la 1,2 milioane de persoane între 2026 și 2030, vor fi necesare aproximativ 500.000 de case noi doar pentru a găzdui nou-veniții — echivalentul a aproape patru din zece dintre toate construcțiile planificate.

Și aceasta e doar vârful aisbergului. Un număr de 1,3 milioane de migranți primesc Universal Credit, peste jumătate fiind șomeri — o realitate care contrazice direct narațiunea oficială conform căreia imigrația aduce un beneficiu economic net. Costurile cu ajutoarele sociale s-au dublat în doar cinci ani, provocând reacții dure din partea liderului Reform UK, Nigel Farage, care a criticat prioritizarea plăților către migranți în detrimentul pensionarilor britanici.

Cine rămâne în urmă?

Chris McGovern, de la Campaign for Real Education, a declarat pentru Daily Mail: „Trebuie să încetăm să-i compătimim, ne obsedăm prea mult cu ei și nu trebuie să ne facem griji pentru ei — trebuie să ne îngrijorăm de copiii din clasa muncitoare albă.” McGovern a adăugat: „Desigur, copiii care nu au competențele lingvistice necesare trebuie să fie asimilați și să primească timp și bani, dar asta ar trebui să se întâmple înainte să intre în sistemul școlar.”

Statisticile oficiale confirmă această prioritate inversată: doar unul din cinci elevi britanici din clasa muncitoare albă obține o notă bună la engleză și matematică, comparativ cu 45,4% în medie pe toate grupurile demografice. Cu toate acestea, sistemul continuă să toarne resurse în programele de Engleză ca Limbă Adițională (EAL), care acum fac parte din inspecțiile Ofsted.

McGovern a continuat: „Avem dovezi anuale consistente și evidente că copiii din clasa muncitoare albă performează mai slab și au nevoie de sprijin la numerație și alfabetizare, dacă există bani de împărțit. Lipsa de imaginație e marea problemă a lumii educaționale, dar oricum am aborda problema, trebuie să ne concentrăm pe grupul corect — nu compătimiți imigrantul, ei sunt cea mai mare poveste de succes a sistemului educațional.”

Răspunsul oficial — și tăcerile lui

Un purtător de cuvânt al Departamentului pentru Educație a răspuns: „Fiecare copil merită o educație de înaltă calitate, inclusiv copiii care vorbesc engleza ca limbă adițională. Avem încredere în școli, care își cunosc cel mai bine elevii, să ia decizii despre cum să-și investească finanțarea pentru a sprijini fiecare copil, obținând în același timp cea mai bună valoare pentru bani din resursele generale.”

Ceea ce declarația oficială nu menționează: politicile de frontiere deschise care alimentează criza locuințelor, explozia asistenței sociale și creșterea criminalității produc acum și transformarea sălilor de clasă în centre de traducere, pe cheltuiala masivă a contribuabililor. Orașele mici britanice se trezesc brusc inundate cu sute de migranți ilegali, iar impactul social e vizibil: străinii reprezintă 79% din arestările pentru furt și 40% din suspecții de crime violente în trenurile din Regatul Unit, iar migranții au de 3,5 ori mai multe șanse să fie arestați pentru infracțiuni sexuale decât cetățenii britanici nativi.

Cine plătește nota de plată?

Criticii susțin că adevărata prioritate ar trebui să fie copiii britanici ale căror comunități sunt transformate de nerecunoscut. Aceleași politici de imigrație necontrolată care provoacă criza locuințelor, explozia asistenței sociale și valul de criminalitate transformă acum și școlile în hub-uri de traducere, pe banii publici. Marea Britanie nu poate continua să subvenționeze imigrația în masă în timp ce propriii copii din clasa muncitoare și orașele în dificultate sunt împinși la coada cozii. Cifrele nu mint — și nici consecințele.