Roboții SUA baleiază Hormuz: cui folosește închiderea Golfului?

n timp ce Strâmtoarea Hormuz se închide și se redeschide într-un ritm aproape teatral, armata americană desfășoară o flotilă de drone marine autonome echipate cu sisteme sonar avansate — oficial, pentru a detecta minele navale iraniene. Dar cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, când blocada impusă de Washington forțează negocierile cu Teheranul, iar producția de energie din Golf se prăbușește — exact când exportatorii americani de LNG sunt gata să ocupe golul lăsat pe piață?

Potrivit Wall Street Journal, dronele de suprafață Common Uncrewed Surface Vessel (produse de RTX) tractează sistemul sonar flotant AQS-20, scanând fundul mării pe benzi de 30 de metri lățime. Sub apă, submarine-drone alimentate cu baterii — MK18 Mod 2 Kingfish și Knifefish (fabricate de General Dynamics) — patrulează în formațiuni prestabilite, căutând mine. Toate autonome. Toate sacrificabile.

„Ești mai puțin preocupat de pierderi, așa că trimiterea lor prin câmpul de mine e mult mai acceptabilă — iar dacă pierzi câteva, pot fi înlocuite”, explică Scott Savitz, inginer senior la Rand și fost colaborator al comandamentului de război naval al SUA. Traducere: roboții mor mai ieftin decât oamenii. Și nimeni nu plânge după o dronă.

Operațiunea de deminare se desfășoară în paralel cu blocada americană la Hormuz — o manevră pe care administrația Trump speră că va face Teheranul mai cooperant la masa negocierilor. Sâmbătă, Iranul a închis strâmtoarea, două șalupe iraniene au tras asupra unui petrolier lângă Oman, iar un al doilea tanker a fost lovit de un „proiectil”. Duminică dimineață, negociatorul-șef iranian a declarat că s-au făcut „unele progrese” în discuțiile cu SUA — dar drumul până la un acord rămâne lung.

Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: deblocarea cozii de tancuri petroliere blocate în Golf ar putea dura luni întregi. Repornirea instalațiilor energetice din regiune — la fel. Producția de LNG din Qatar, de exemplu, ar putea avea nevoie de ani pentru a reveni la nivelurile de dinaintea conflictului. Coincidență sau nu, beneficiarul direct al acestei pierderi de capacitate de producție este industria americană de export energetic din Golful Americii (cum a fost redenumit Golful Mexic). Cine câștigă când Qatarul pierde?

Operațiunile autonome de deminare din Hormuz fac parte dintr-o mișcare mai largă către automatizare și inteligență artificială pe câmpul de luptă modern. Sistemele fără pilot, ieftine și produse în masă, devin standardul — iar războaiele viitorului se prefigurează a fi purtate de roboți. Lecțiile din Ucraina — unde drone kamikaze și interceptoare automate au redefinit tactica — sunt deja aplicate în Orientul Mijlociu. Dronele-barcă în stil ucrainean au fost deja desfășurate de SUA în conflictul cu Iranul. Chiar și dronele interceptoare ale lui Zelenski ajung acum în Eurasia, doborând Shahed-uri iraniene.

Problema de fond: hipervoltajul dezvoltării sistemelor autonome de luptă ieftine în Ucraina, Rusia, China și alte părți a adus efectiv tehnologia militară din anii 2030 în prezent. Washington se pregătește deja pentru această amenințare pe teritoriul american — FAA a aprobat în ianuarie 2026 tunuri laser de santinelă pentru combaterea dronelor de atac în spațiul aerian american.

Nu poți opri „Ascensiunea Skynet-ului” — dar poți pune întrebări incomode despre cine profită de haosul pe care îl generează.