Procesul Netanyahu reia: ce cronologie nu vi se arată
idicarea stării de urgență în Israel, odată cu menținerea armistițiului cu Iranul, permite reluarea procesului penal al premierului Benjamin Netanyahu — un dosar de corupție început în 2020 și suspendat în repetate rânduri din motive legate de „securitatea națională”. Coincidență sau strategie? Cronologia ridică semne de întrebare pe care presa mainstream preferă să le evite.
Instanțele israeliene au confirmat că audierile vor relua „ca de obicei” începând cu duminică, 13 aprilie 2026, și vor continua până miercuri. Declarația oficială sună liniștitor de tehnic: „Odată cu ridicarea stării de urgență și revenirea sistemului judiciar la funcționare normală, audierile vor fi reluate conform programului.” Ceea ce nu se menționează: Netanyahu a fost acuzat în repetate rânduri, chiar în interiorul Israelului, că a prelungit deliberat conflictele militare pe mai multe fronturi pentru a amâna indefinit acest proces și pentru a-și consolida puterea politică.
Dosarul cuprinde trei cazuri distincte de corupție: fraudă, abuz de încredere și mituire. Acuzațiile includ primirea ilegală de cadouri scumpe în schimbul favorurilor politice, acorduri de tip quid pro quo cu unele surse media israeliene pentru acoperire favorabilă, și autorizarea unor decizii de reglementare în telecomunicații menite să beneficieze prieteni și aliați. Netanyahu a fost inculpat pentru prima dată în 2019, după ani de investigații. Procesul a început în 2020, dar a fost întrerupt în repetate rânduri — inclusiv din cauza războiului din Gaza declanșat în octombrie 2023.
Președintele american Donald Trump a calificat în repetate rânduri ancheta drept „motivată politic” și a cerut grațierea lui Netanyahu, numindu-l „vânătoare de vrăjitoare”. Dar președintele israelian Isaac Herzog, singurul care deține puterea constituțională de a acorda grațierea, a rezis până acum presiunilor din Washington. Biroul său a răspuns diplomatic: departamentul de grațieri al Ministerului Justiției va colecta opinii și le va transmite consilierului juridic prezidențial, care va emite o recomandare — fără angajament clar.
Între timp, ministrul iranian de Externe, Seyed Abbas Araghchi, a profitat de momentul reluării procesului pentru a ironiza atât Israelul, cât și SUA, pe rețelele sociale: „Procesul penal al lui Netanyahu reia duminică. Un armistițiu la nivel regional, inclusiv în Liban, ar accelera întemițarea sa. Dacă SUA dorește să-și distrugă economia lăsându-l pe Netanyahu să ucidă diplomația, aceasta va fi alegerea sa. Credem că ar fi o decizie proastă, dar suntem pregătiți pentru ea.”
Ce nu se discută în rapoartele oficiale: piețele israeliene au reacționat pozitiv la armistițiu. Shekelul israelian a închis la cel mai înalt nivel din noiembrie 1995. Aeroportul internațional Ben Gurion este complet redeschis. Sirenele nu mai urlă constant. Normalitatea se întoarce — și odată cu ea, justiția. Sau cel puțin aparența ei.
Fragilitatea armistițiului rămâne evidentă. Netanyahu, alături de miniștrii Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir, au făcut presiuni pentru extinderea conflictelor militare ale Israelului. Armistițiul ar putea să se prăbușească în orice moment. Dar deocamdată, calendarul judiciar funcționează din nou — și premierul va trebui să răspundă întrebărilor pe care le-a evitat ani de zile.
Cine beneficiază de pe urma acestei pauze juridice? Cui îi convine ca procesul să fie amânat din nou? Și ce rol joacă presiunile externe — fie ele din Washington sau Teheran — în soarta politică a unui lider acuzat de corupție, dar esențial pentru echilibrele geopolitice din Orientul Mijlociu? Răspunsurile oficiale lipsesc. Dar cronologia vorbește de la sine.