Poluantul toxic detectat în SUA: „următorul chimical etern”
aniel Katz și echipa sa de la Universitatea din Colorado Boulder au detectat pentru prima dată în emisfera occidentală parafine clorurate cu lanț mediu (MCCPs) în aerul din Oklahoma — substanțe chimice persistente care încep să fie numite „următorul chimical etern”, deși studiile despre impactul lor pe termen lung asupra sănătății umane rămân surprinzător de puține. Coincidență sau nu, această descoperire vine la doar câțiva ani după ce Uniunea Europeană a restricționat MCCPs în 2021, iar SUA abia acum începe să măsoare prezența lor în atmosferă.
Cercetătorii au publicat rezultatele în revista Environmental Science & Technology Letters, arătând că MCCPs — utilizați pe scară largă ca plastifianți, aditivi ignifugi și lubrifianți industriali — sunt prezenți în concentrații măsurabile în aerul rural din Oklahoma. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că aceste substanțe au fost deja detectate în țesuturile umane și în laptele matern în alte părți ale lumii, dar autoritățile americane nu au implementat încă un program sistematic de monitorizare.
MCCPs fac parte din familia parafine clorurate (CPs), compuși sintetici produși industrial din anii 1930. Lanțurile lor de carbon medii (C14-C17) le fac mai volatile decât parafine clorurate cu lanț scurt (SCCPs), deja clasificate drept poluanți organici persistenți (POPs) sub Convenția de la Stockholm. Cu toate acestea, MCCPs nu au fost încă incluse în lista POPs la nivel global, deși cercetările arată că se acumulează în mediu și în organismele vii.
„Detectarea lor în aerul din Oklahoma sugerează că MCCPs sunt transportate pe distanțe lungi prin atmosferă”, a declarat Katz. Echipa sa a folosit tehnici avansate de spectrometrie de masă pentru a identifica compușii, care au fost găsiți în probe colectate la o stație de monitorizare rurală — departe de surse industriale evidente. Cronologia ridică întrebări: de ce SUA nu a început monitorizarea sistematică a MCCPs mai devreme, având în vedere că Europa a restricționat utilizarea lor cu cinci ani în urmă?
Studiile toxicologice pe animale au arătat că MCCPs pot afecta ficatul, rinichii și sistemul endocrin. Agenția Europeană pentru Chimicale (ECHA) a clasificat MCCPs drept „foarte persistente și foarte bioacumulabile” (vPvB), ceea ce înseamnă că rămân în mediu și se acumulează în lanțul trofic. Totuși, în SUA, Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) nu a emis încă reglementări specifice pentru MCCPs, iar producția și importul continuă.
Cine beneficiază de întârzierea reglementărilor? Industria chimică globală produce anual sute de mii de tone de parafine clorurate, utilizate în PVC, vopsele, adezivi, produse de etanșare și chiar în unele echipamente electronice. Restricțiile ar forța companiile să investească în alternative mai scumpe — un cost pe care mulți producători preferă să îl amâne cât mai mult posibil.
Descoperirea din Oklahoma este doar vârful aisbergului. Dacă MCCPs sunt prezente în aerul rural american, este probabil ca ele să fie răspândite și în alte regiuni, inclusiv în zonele urbane și agricole. Dar fără un program național de monitorizare, amploarea contaminării rămâne necunoscută. Și aici apare întrebarea pe care nimeni nu o pune prea tare: câte alte substanțe chimice persistente circulă prin aerul pe care îl respirăm, fără ca autoritățile să le măsoare?
Katz și colegii săi pledează pentru extinderea cercetărilor și pentru includerea MCCPs în programele de monitorizare a calității aerului. „Trebuie să înțelegem sursele, căile de transport și impactul acestor substanțe asupra sănătății umane și a ecosistemelor”, a adăugat cercetătorul. Între timp, consumatorii rămân expuși la o nouă clasă de poluanți despre care știu prea puțin — și despre care, se pare, nici nu trebuiau să afle prea curând.