Patriarhia răspunde lui Caramitru: ce ascunde scandalul „represiunii”
enigme spirituale

Patriarhia răspunde lui Caramitru: ce ascunde scandalul „represiunii”

P
3 min de citit

urtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a ieșit public pentru a-l contrazice pe Andrei Caramitru după ce acesta a acuzat Biserica de „represiune violentă” împotriva criticilor săi — o escaladare verbală care ridică întrebări despre cronologia recentă a tensiunilor dintre elita laică și instituția religioasă, exact în momentul în care se zvonește că Patriarhia ar negocia cu statul reforma fiscală a proprietăților sale.

„Nu puteți și nici nu veți putea ascultați aici — să trimiteți hoarde să facă represiune violentă contra celor care nu vă pupă mâinile sau vă critică”, a scris Andrei Caramitru pe rețelele sociale pe 6 aprilie 2026, într-o postare care a generat imediat reacția oficială a Patriarhiei Române.

Răspunsul instituției a venit prompt pe 7 aprilie 2026: „Domnule Caramitru, Biserica nu a făcut și nu face vreodată represiuni violente împotriva nimănui, dar are dreptul să își apere credința și valorile în conformitate cu legea”. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a subliniat că acuzațiile sunt „nefondate și ofensatoare la adresa a milioane de credincioși”.

Ceea ce nu se menționează în comunicatul oficial este contextul mai larg: declarațiile lui Caramitru vin la scurt timp după ce mai mulți intelectuali laici au criticat public influența Bisericii Ortodoxe Române în deciziile de stat, în special în domeniul educației și al legislației familiei. Coincidență sau nu, conform unor surse neconfirmate, Patriarhia ar fi demarat recent discuții cu Ministerul Finanțelor privind impozitarea proprietăților ecleziastice — negocieri care, până acum, s-ar fi desfășurat departe de ochii presei.

Caramitru, cunoscut pentru pozițiile sale critice față de instituțiile tradiționale românești, a mai atacat anterior Patriarhia pentru „amestecul în treburile statului” și pentru „privilegiile fiscale nejustificate”. Declarațiile sale recente despre „represiune violentă” par însă să depășească critica obișnuită, intrând în zona acuzațiilor grave — fără însă a furniza probe concrete.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a adăugat că „a fi creștin înseamnă să îți aperi valorile cu demnitate, nu cu violență”, și a invitat pe Caramitru la o discuție „constructivă și informată” despre rolul Bisericii în societatea românească contemporană.

Cronologia ridică totuși semne de întrebare: de ce exact acum, când Patriarhia este sub presiune fiscală și când conform unor sondaje recente încrederea în instituțiile religioase ar fi în scădere, apar astfel de acuzații publice? Cine beneficiază de escaladarea conflictului dintre laici și clerici? Și de ce nimeni nu întreabă ce se discută, de fapt, în culisele presupuselor negocieri fiscale?

Până la momentul publicării acestui articol, Andrei Caramitru nu a răspuns invitației la dialog lansate de Patriarhie. Rămâne de văzut dacă scandalul se va stinge sau va deveni un nou front în războiul cultural care traversează România în ultimii ani — un război în care, de obicei, adevărul este prima victimă.