Monstrul Pelosi: crearea și distrugerea lui Eric Swalwell

ând aliații tăi politici își retrag brusc sprijinul după decenii de protecție necondiționată, întrebarea nu e doar ce ai făcut — ci ce știau ei și când. Rep. Eric Swalwell, candidatul democratic la funcția de guvernator al Californiei, se confruntă cu acuzații de agresiune sexuală din partea mai multor foste angajate, iar Nancy Pelosi, Adam Schiff și chiar prietenul său apropiat, senatorul Ruben Gallego, și-au retras endorsement-urile peste noapte. Coincidență de timing? Sau moment calculat de abandon al unui „activ” devenit toxic?

Swalwell neagă toate acuzațiile. Dar ceea ce mass-media mainstream evită să discute este cronologia mai largă: acest congressman a fost protejat ani de zile de establishment-ul democrat, în ciuda unor semne de întrebare majore legate de siguranța națională și comportament personal. Cine a creat condițiile pentru ca Swalwell să devină intangibil? Și de ce acum, brusc, toți fug de el?

Patru femei au vorbit pentru San Francisco Chronicle, una dintre ele afirmând că Swalwell a violat-o de două ori, profitând de starea ei de ebrietate avansată. O altă fostă angajată descrie o agresiune care a lăsat-o cu vânătăi și sângerând. Chiar și CNN — care îl invita frecvent în emisiuni pentru a ataca administrația Trump — a publicat detalii despre un presupus asalt într-o cameră de hotel. Una dintre acuzații datează din februarie 2026, ceea ce sugerează un pattern de comportament recent, nu doar „greșeli de tinerețe”.

Dacă aceste mărturii sunt adevărate, vorbim despre un prădător sexual care a operat la vedere, protejat de cei mai puternici oameni din Congres. Ally Sammarco, una dintre acuzatoare, spune că ea (ca și alte femei) a primit fotografii nud de la Swalwell și mesaje neadecvate pe rețelele sociale. Ce ne spune asta despre cultura de impunitate din interiorul aparatului politic democrat?

Scandalul nu e o surpriză pentru Washington. În 2020, Swalwell a fost acuzat că a avut o relație cu Fang Fang, o presupusă spioană chineză care se infiltrase în cercurile politice din California. Reacția Nancy Pelosi? „Nu am nicio îngrijorare în privința domnului Swalwell.” Mai mult, Pelosi a blocat activ eforturile de a-l îndepărta din Comisia pentru Informații a Camerei Reprezentanților — unde avea acces la secrete de stat — în ciuda riscului evident de șantaj legat de aventurile sale sexuale.

Pelosi l-a atacat pe liderul republican Kevin McCarthy pentru că a îndrăznit să ridice probleme de securitate națională, declarând că „este regretabil că domnul McCarthy încearcă să facă o problemă din asta.” Conexiunea cu o spioană chineză, acces la informații clasificate, vulnerabilitate la compromitere — nimic din toate astea nu a fost suficient pentru a-l îndepărta pe Swalwell din poziții sensibile. Cine beneficia de menținerea lui acolo?

Establishment-ul democrat și mass-media l-au ignorat pe Swalwell timp de ani pentru că era util: un „câine de atac” mereu gata să latre la comandă. Swalwell era întotdeauna primul la „mobbing” mediatic. Acum speră că alegătorii nu vor aplica același standard pe care el l-a aplicat altora — precum judecătorul Brett Kavanaugh.

În timpul audierilor pentru confirmarea lui Kavanaugh la Curtea Supremă, când acesta a fost acuzat de o tentativă de viol din liceu (acuzație neverificată), Swalwell nu a avut răbdare pentru cei care cereau un proces echitabil. El a declarat că vinovăția lui Kavanaugh era „evidentă prin sine”: „Din ce în ce mai multe cazuri separate și independente, care arată la fel — destul de curând un procuror începe să spună juriului că săgețile indică în aceeași direcție.”

Ironia e groasă. Swalwell a cerut transparență totală în cazul dosarelor Epstein, strigând la directorul FBI Kash Patel că preocupările legale sunt „prostii” (bullshit). Dar când Patel a vrut să publice dosarele FBI despre scandalul cu spioana chineză, avocații lui Swalwell — Norm Eisen și Sean Hecker — au trimis o scrisoare de încetare și renunțare, avertizând că „acțiunile dumneavoastră riscă să vă expună pe dumneavoastră, pe alții de la FBI și pe FBI însuși la răspundere juridică semnificativă.”

Standardul dublu nu e un bug — e o caracteristică a sistemului. Transparență pentru adversari, opacitate pentru propriile scandaluri.

Acum e o adevărată fugă generală. Chiar și Gallego — care a pozat cu Swalwell cu pieptul gol, pe cămile, în Qatar, într-o călătorie luxoasă plătită de un grup de lobby (US-Qatar Business Council a cheltuit peste 84.000 de dolari pentru a-i transporta pe Swalwell, Gallego și „persoanele dragi” ale acestora) — și-a retras sprijinul. Nimeni nu a ridicat probleme atunci despre potențialele conflicte de interese. Acum, brusc, toți sunt „șocați” de comportamentul lui Swalwell.

Beneficiara evidentă? Katie Porter, rivala lui Swalwell în cursa pentru guvernatorul Californiei. Porter neagă orice legătură cu femeia care a organizat dezvăluirile împotriva lui Swalwell. Ironia e că scandalul îl va înlătura pe un candidat acuzat de agresiune fizică asupra angajaților în favoarea unui candidat care și-a agresat verbal angajații (Porter e cunoscută pentru tiradele sale violente împotriva staffului).

Implosiunea lui Eric Swalwell ridică întrebări despre cum atât de mulți asociați apropiați și prieteni nu au putut să știe despre zvonurile legate de comportamentul său. Acum, brusc, Swalwell nu mai are prieteni sau aliați, după ani în care a fost lăudat de Pelosi și de mulți din mass-media. Cum funcționează asta, exact? Toată lumea a fost orb și surd până când a devenit politic convenabil să-l sacrifice?

Mary Shelley a subliniat-o cel mai clar în Frankenstein: diferența dintre creatori și monștri e infimă în astfel de momente. „E adevărat, vom fi monștri, tăiați de toată lumea; dar tocmai din cauza asta vom fi mai atașați unul de altul.” Pelosi și-a creat monstrul. Acum încearcă să-l distrugă. Dar nu poate scăpa de responsabilitatea propriei creații. Cine beneficiază de fapt de această dramă? Și ce alte „monstre” mai sunt protejate în sertarele puterii?