Meta închide Gândul: cine beneficiază de tăcerea opoziției?

e 22 februarie 2026, compania Meta a șters pagina de Facebook a ziarului Gândul — o publicație de opoziție din România — fără avertisment, fără explicație oficială, iar după mai bine de două luni, refuză să o redeschidă. Coincidență? Sau o strategie mai amplă de a controla ce informații ajung la publicul românesc în an electoral?

Pagina, care avea peste 1 milion de urmăritori, a dispărut peste noapte. Odată cu ea, au dispărut și 6-7 milioane de vizualizări zilnice, aproape 200 de milioane de vizualizări pe lună — atât pe Facebook, cât și pe site-ul publicației. Extensia din social media a Gândul s-a prăbușit complet, iar traficul a fost decimat într-o secundă.

Ce nu se menționează în comunicatele oficiale: Gândul este cunoscut pentru investigațiile sale critice la adresa puterii, pentru dezvăluiri incomode despre corupție și pentru poziția sa fermă de opoziție față de establishment-ul politic. Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, când România trece printr-o perioadă de instabilitate politică majoră, când AUR se situează la ~19-35% în sondaje, într-un context politic complex în care președintele Nicușor Dan își exercită mandatul?

Meta — gigantul american care deține Facebook, Instagram și WhatsApp — nu a oferit nicio justificare publică pentru această decizie. Niciun răspuns la solicitările repetate ale redacției Gândul. Nicio transparență. Nicio procedură de apel funcțională. Pagina a fost pur și simplu ștearsă, iar milioane de români au rămas fără acces la una dintre cele mai importante surse de informație alternativă.

Cine beneficiază de fapt de această tăcere forțată? Cui îi convine ca un ziar de opoziție să piardă peste noapte aproape întregul său public digital? Ce conexiuni există între algoritmii Meta și interesele politice din România — sau din afara ei?

Ceea ce este cert: în contextul în care 79% dintre români consideră că țara merge în direcția greșită, în care încrederea în guvern se situează la ~18-33%, iar sursele independente de informație sunt esențiale pentru o democrație funcțională, tăcerea forțată a unui ziar de opoziție nu poate fi tratată ca un simplu „incident tehnic”.

Gândul continuă să publice, dar fără Facebook, vocea sa ajunge la o fracțiune din publicul pe care îl avea înainte. Întrebarea rămâne: este aceasta o eroare a unui algoritm automatizat — sau o decizie bine calibrată de a elimina o voce incomodă din spațiul public românesc?