Marea Lichidare: ce ascunde retragerea strategică a PSD
etragerea PSD de la guvernare, prezentată oficial ca o reacție la incompatibilitatea cu reformele Bolojan, ar putea ascunde un scenariu mult mai sofisticat: lăsarea liberalilor să capitalizeze singuri furia cetățenilor față de privatizarea companiilor profitabile, în timp ce social-democrații recuperează alegători plecați la AUR și pregătesc terenul pentru o revenire triumfală. Ceea ce mass-media prezintă ca „ruptură definitivă” ar putea fi, de fapt, o foaie de parcurs atent calibrată.
Ipoteza avansată de analistul Ionuț Cojocaru ridică semne de întrebare incomode: dacă „așa nu se mai poate” este doar prima fază a unui plan pe termen lung? Contextul economic oferă indicii: România se confruntă cu un deficit bugetar de 9,3% din PIB în 2024 — cel mai mare din UE — și presiuni externe pentru reformă structurală. Guvernul Bolojan, rămas fără PSD după 23 aprilie 2026, trebuie să implementeze singur măsuri nepopulare: TVA la 21%, creșterea impozitului pe dividende la 16%, reduceri masive în sectorul public.
Cronologia ridică întrebări: PSD votează pe 20 aprilie retragerea sprijinului politic, dar nu demite guvernul prin moțiune. După ce miniștrii PSD au demisionat pe 23 aprilie 2026, Bolojan a refuzat să demisioneze și a format un guvern minoritar cu USR și UDMR. Între timp, AUR — principalul beneficiar al frustrării populare, cu 38,8% în sondajele de mobilizare — cere alegeri anticipate și atacă „trădarea elitelor” care vând țara.
Ce nu se spune în rapoartele oficiale: companiile de stat profitabile — Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz, Nuclearelectrica — sunt pe lista de privatizări parțiale cerute de Comisia Europeană în schimbul fondurilor PNRR (28,5 miliarde euro). Pachetul de reforme include și eliminarea plafonării prețurilor la electricitate (iulie 2025) și gaze (martie 2026). Inflația a atins 9% în martie 2026 — triplu față de media UE — iar puterea de cumpărare a salariului mediu net a scăzut cu 5% an la an.
Scenariul propus de Cojocaru sugerează că PSD lasă PNL-USR-UDMR să ducă la bun sfârșit „Marea Lichidare”, să încaseze ura publică pentru vânzarea activelor strategice, în timp ce social-democrații se repliază în opoziție „patriotică”, recuperează electoratul naționalist pierdut în favoarea AUR, și revine la putere cu un discurs anti-privatizare. PSD a păstrat funcția de Președinte al Camerei Deputaților (Sorin Grindeanu) chiar și după ieșirea din guvern.
Cine beneficiază de fapt? Dacă scenariul se confirmă, câștigătorii pe termen scurt sunt: fondurile de investiții străine (acces la active subevaluate în criză), PNL (implementează reformele cerute de UE, validează profilul pro-european), AUR (crește pe narativul anti-sistem). Pierzătorii: cetățenii care plătesc inflația și austeritatea, companiile de stat care trec în mâini private, suveranitatea energetică a României. Câștigătorul pe termen lung? Potențial PSD, dacă reușește să revină ca „salvator” după dezastrul economic produs de „reformatorii” liberali.
Există precedente istorice pentru astfel de manevre: retragerea strategică din coaliții pentru a lăsa adversarul să se compromită singur este o tactică clasică în politica est-europeană post-comunistă. Ceea ce rămâne de văzut este dacă „Marea Lichidare” va fi percepută de electorat ca trădare națională sau ca reformă necesară — și cine va controla narativul în 2028, când sunt programate următoarele alegeri parlamentare.