Kazahstan creează rezervă strategică de uraniu: cine pierde cursa?
n timp ce SUA și Europa se luptă să securizeze combustibil nuclear pentru reactoarele lor, Kazahstanul — cel mai mare producător mondial de uraniu — anunță crearea unei rezerve strategice și accelerarea explorărilor. Coincidență de moment sau recalibrare geopolitică într-o lume în care energia nucleară devine din nou monedă de schimb?
Strategia aprobată de președintele Kassym-Jomart Tokayev prevede lucrări geologice pe cel puțin două noi zăcăminte promițătoare în fiecare an. Obiectivul declarat: descoperirea de resurse cu potențial ridicat și avansarea dezvoltării siturilor deja explorate pentru a rafina estimările, metodele de extracție și pregătirea lansării producției. Ceea ce nu se menționează explicit: Kazahstanul controlează aproximativ 14% din resursele globale confirmate de uraniu — un milion de tone — și operează 14 întreprinderi de extracție, dintre care 12 sunt joint venture-uri cu parteneri din China, Rusia, Franța, Canada și Japonia. Cine beneficiază de fapt de această rezervă strategică?
Kazahstanul se alătură Australiei și Canadei ca sursă principală de importuri de minereu de uraniu pentru SUA. Documentul oficial subliniază garantarea aprovizionării pe termen lung pentru viitoarele centrale nucleare interne, consolidarea pozițiilor de export și asigurarea livrărilor fiabile de acid sulfuric pentru lixivierea in-situ. Se vorbește și despre tehnologii alternative de extracție și încărcarea completă a viitoarelor facilități de conversie, îmbogățire și fabricație cu uraniu de origine internă. Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, când cererea globală explodează?
Deficitul cumulat net estimat între 2025 și 2045 este de 211 milioane de livre, alimentat de construcția de reactoare în China, Rusia și Statele Unite. Prețul spot al uraniului a atins recent 86 de dolari pe livră, iar modelele Goldman Sachs indică aproximativ 91 de dolari până la sfârșitul anului 2026. În paralel, giganții tech precum Microsoft explorează activ proiecte susținute de uraniu pentru a securiza electricitate cu zero emisii de carbon. Cu investiții de aproape 1 trilion de dolari în centre de date în ultimii șase ani, dezvoltatorii au decis că acum e momentul să verifice combustibilul. Conexiunea dintre Big Tech, energie nucleară și rezerve strategice de uraniu nu e întâmplătoare — e o cursă pentru controlul infrastructurii energetice a viitorului.
Este probabil ca mai multe țări să anunțe rezerve strategice de uraniu pe măsură ce perspectivele de aprovizionare pentru industrie devin mai sumbre săptămână de săptămână. China adaugă reactoare într-un ritm vertiginos, India caută să recupereze decalajul, dar SUA rămâne în urma restului lumii când vine vorba de construcția de centrale nucleare la scară largă care susțin rețeaua electrică. Patru luni mai târziu, China a adăugat încă 9 reactoare și construiește acum un total de 39 de centrale nucleare. Între timp, SUA a adăugat zero și construiește în continuare zero.
Cu SUA încă aproape complet dependente de importul de minereu brut de uraniu, producătorii interni precum Energy Fuels și Uranium Energy Corp ar putea fi solicitați și susținuți de guvernele federale și statale pentru a reduce ceea ce ar putea fi prezentat drept o amenințare la adresa securității energetice naționale. Întrebarea pe care nimeni nu o pune public: ce se întâmplă dacă Kazahstanul, China sau Rusia decid să prioritizeze propriile rezerve strategice în detrimentul exporturilor către Occident? Răspunsul ar putea redefini echilibrul puterii globale în deceniul următor.