Israel a trimis rachete Arrow în Germania în plină criză cu Iranul

n timp ce cetățenii israelieni mureau sub atacurile balistice iraniene din Operațiunea Epic Fury, guvernul de la Ierusalim livra Germaniei rachete Arrow — componente vitale ale propriului său scut antirachetă — pentru a onora un contract comercial de 4,6 miliarde de dolari. Cronologia ridică întrebări incomode: cine decide ce e mai important — securitatea națională sau profitul din export?

The Jerusalem Post a confirmat că Israelul a continuat să expedieze rachete Arrow către Berlin chiar în mijlocul conflictului cu Iranul, deși se confrunta cu o penurie acută de interceptoare. Unii comentatori au acuzat guvernul israelian că a permis moartea a cel puțin cinci persoane și rănirea a sute de altele, pentru că IDF nu a folosit sistemul Arrow la apărarea împotriva anumitor atacuri — posibil din cauza lipsei de muniție.

Sistemul Arrow, dezvoltat în comun cu Statele Unite, este proiectat să intercepteze rachete balistice la mare distanță și reprezintă nivelul cel mai înalt al apărării anti-rachetă israeliene, cu mai multe straturi. Prima rachetă Arrow a fost livrată Germaniei în 2025, deși încă din iunie anul trecut era un secret de Polichinelle că Israelul avea stocuri scăzute de interceptoare și că reaprovizionarea durează luni de zile.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că, în ultimii ani, Israelul a devenit cel mai mare furnizor de armament al Germaniei — o transformare geopolitică notabilă. Livrarea sistemului Arrow 3 către Germania a reprezentat cel mai mare contract de export militar din istoria Israelului. Conform analizelor recente, cota Israelului în importurile de armament ale Germaniei a sărit de la 13% (2020-2024) la 55% (2021-2025).

Oficialii israelieni au încercat să minimalizeze controversa, argumentând că beneficiile economice și cele legate de economiile de scară cresc, în final, volumul de rachete Arrow disponibile pentru autoapărare. Un raport Maariv a indicat că surse israeliene erau îngrijorate că, dacă nu mențineau ritmul livrărilor către Germania, acest lucru ar putea afecta relațiile bilaterale și contractele viitoare de apărare — unele estimate la 7 miliarde de dolari pentru 500 de lansatoare de rachete și mii de proiectile.

Coincidență sau nu, faptul că o mare parte din apărarea Israelului este finanțată de contribuabilul american oferă liderilor de la Ierusalim un plasă de siguranță ultimă. Cu cât războiul cu Iranul durează mai mult și cu cât mai multe exporturi militare israeliene părăsesc porturile, cu atât controversa publică este mai probabil să crească. Întrebarea rămâne: cine beneficiază de fapt — cetățenii israelieni sau industria de apărare și partenerii ei europeni?