Falimentele de afaceri bat recordul COVID: ce ascunde boom-ul „antreprenorilor”

n timp ce discursul oficial vorbește despre „spiritul antreprenorial” și „economia creativă”, rapoartele financiare spun altceva: numărul afacerilor australiene care nu își mai pot plăti datoriile în următoarele 12 luni a atins niveluri record în 2025 — mai rău decât în pandemie. Coincidență sau simptom al unui sistem economic care forțează oamenii în „antreprenoriat de supraviețuire”?

Două rapoarte independente — unul de la Committee for the Economic Development of Australia (CEDA), altul de la Chartered Accountants Australia and New Zealand (CA ANZ) — arată o realitate pe care cifrele oficiale despre „creșterea numărului de afaceri” o ascund: proporția proprietarilor de afaceri în forța de muncă australiană a scăzut constant în ultimele două decenii și a atins un minim istoric anul trecut.

Melinda Cilento, directoarea executivă CEDA, confirmă: „Analiza noastră arată că proporția proprietarilor de afaceri în forța de muncă a scăzut constant în ultimele două decenii și a atins un minim record anul trecut. Declinul a fost cel mai abrupt pentru managerii-proprietari cu angajați și mai puțin pronunțat pentru operatorii solo.”

Ceea ce nu se spune în comunicatele de presă guvernamentale: deși numărul total de „afaceri” a crescut moderat în ultimul deceniu, aproape întreaga creștere provine din „sole traders” — adică oameni care lucrează singuri, fără angajați, adesea în economia gig sau cu „side hustles”. În schimb, rata de intrare pentru afacerile care angajează personal a scăzut constant în anii 2000 și de atunci a rămas relativ plată.

„Începerea unui side hustle sau munca pe platforme digitale poate fi o modalitate flexibilă de a începe și de a câștiga experiență practică”, admite Cilento. „Dar dovezile sugerează că majoritatea acestor activități sunt menite doar să completeze venitul gospodăriei, nu să construiască următoarea generație de firme care angajează.”

Cronologia ridică întrebări: această tendință a coincis cu creșterea „joburilor secundare”, a muncii pe platforme digitale și a economiei gig. Ceea ce mass-media prezintă ca „libertate antreprenorială” seamănă mai degrabă cu o strategie de supraviețuire într-o economie în care salariile nu mai acoperă costurile vieții.

Între timp, auditorul CA ANZ sună alarma: 2025 a fost un an record pentru „notificările de continuitate” — avertismente că afacerile nu își pot plăti datoriile în următoarele 12 luni. Grupul s-a declarat îngrijorat de viabilitatea a 28% din companiile australiene listate la bursă (în afara sectorului minier), față de 20% în 2021.

Pentru comparație: în Noua Zeelandă, cifra este de 15%, iar în țările comparabile cu venituri mari la nivel internațional, aproximativ 8%. Printre minerii australieni, cifra a crescut la aproape jumătate, de la 32% în 2021.

„Acest nivel de incertitudine depășește ceea ce s-a văzut în punctul culminant al perturbărilor COVID și reflectă impactul cumulativ al incertitudinii comerciale globale, volatilității pieței, dobânzilor mai mari și presiunilor inflaționist persistente asupra viabilității afacerilor”, a declarat CA ANZ.

Raportul „Insights into 2025 auditor reports: A focus on going concern“, realizat în parteneriat cu universitățile din Melbourne și Queensland, a fost finalizat înainte de conflictul actual din Orientul Mijlociu și șocul prețurilor energiei rezultat — ceea ce înseamnă că situația reală este probabil și mai gravă.

„Auditorii semnalează acum o incertitudine mai mare decât în timpul pandemiei în sine, ceea ce arată cum presiunile economice susținute legate de lichiditate, refinanțare și profitabilitate viitoare pot fi la fel de provocatoare pentru afaceri ca un șoc acut”, a declarat Amir Ghandar.

Deși sectorul minier este sub presiune deosebită, condițiile afectează și alte industrii consumatoare de capital, precum tehnologia informației și sănătatea.

CEDA cere guvernului federal să folosească bugetul din luna viitoare pentru a reduce „birocrația” și a revizui programele de sprijin pentru afaceri — eliminarea obstacolelor reglementare redundante, simplificarea procesului de aplicare pentru granturi și extinderea accesului la finanțare și asigurări.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă „antreprenoriatul” devine doar un eufemism pentru „muncă precară fără protecție socială”, cine beneficiază de fapt? Platformele digitale care iau comision din fiecare tranzacție? Băncile care împrumută la dobânzi record? Sau un sistem care a transformat lipsa locurilor de muncă stabile într-o „oportunitate de afaceri”?