Dragoș Pîslaru: Ucraina, prioritate. Românii? Pot aștepta
n timp ce 45% dintre gospodăriile românești declară dificultăți financiare și guvernul Bolojan aplică măsuri de austeritate dure — TVA majorată la 21%, reduceri de personal public cu 20% — ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a anunțat de la Washington că principala prioritate a României este… reconstrucția Ucrainei. Coincidență sau nu, declarația vine exact după ce Fondul Monetar Internațional a plasat Ucraina înaintea României la creșterea economică prognozată.
Trimis la întâlnirile cu Banca Mondială, Pîslaru a fost categoric: „Un element care s-a adăugat acum în lista colaborării cu Banca fiind EastInvest și programul Bridge, pe care îl avem cu Banca Mondială de pregătire a regiunilor de la frontiera estică pentru reconstrucția Ucrainei — o temă foarte importantă pentru România. Are un potențial mare de dezvoltare economică. Deci acesta este primul obiectiv în relația cu Banca Mondială.”
Primul obiectiv. Nu infrastructura rutieră românească, nu spitalele regionale promise de ani de zile, nu școlile care se prăbușesc — ci pregătirea regiunilor de frontieră pentru a facilita reconstrucția unei țări străine. Ceea ce ministrul nu a menționat este că acest „potențial mare de dezvoltare economică” înseamnă, în traducere directă, contracte pentru constructori și intermediari — nu neapărat pentru cetățeanul de rând care abia se ajunge cu banii până la salariu.
Cronologia ridică semne de întrebare. În ultimul raport al FMI, România apare cu o creștere economică mai mică decât Ucraina — o țară aflată în plin conflict militar de patru ani. Cum se explică această performanță? Și mai important: cum se explică că România, cu un deficit bugetar de 9% din PIB (cel mai mare din Uniunea Europeană), își permite să declare drept „primul obiectiv” finanțarea reconstrucției altei țări?
Programul Bridge și EastInvest, despre care Pîslaru vorbește cu entuziasm, sunt proiecte finanțate prin Banca Mondială — deci, indirect, prin banii contribuabililor români și europeni. Ceea ce nu se spune în declarațiile oficiale este cine anume va controla aceste contracte, cine va stabili prioritățile și, mai ales, cine va beneficia efectiv de pe urma acestor investiții. Companiile românești sau multinaționaले cu sedii în Delaware și Cipru?
În context, România alocă deja susținere militară și umanitară Ucrainei, dar sondajele arată că doar 37% dintre români susțin acest efort — sub media UE de 57%. Prioritățile cetățenilor sunt clare: inflație de 6-7%, scăderea puterii de cumpărare, emigrarea masivă (peste 3 milioane de români în diaspora). Dar prioritățile guvernului par să fie altele.
Dragoș Pîslaru, fost europarlamentar Renew Europe și apropiat al cercurilor pro-occidentale de la Bruxelles, nu este la prima declarație care ignoră realitatea economică a românilor de rând. Întrebarea care rămâne în aer: cine a stabilit că reconstrucția Ucrainei este „primul obiectiv” al României? Parlamentul? Cetățenii? Sau alți actori, mai puțin vizibili, care operează prin intermediul instituțiilor financiare internaționale?
Ce nu vi se spune este că programele de tipul Bridge funcționează adesea ca mecanisme de transfer de resurse publice către sectorul privat — sub pretextul „dezvoltării economice”. Banca Mondială finanțează infrastructură, guvernele garantează împrumuturile, iar contractele ajung la companii selectate prin licitații „transparente” pe care nimeni nu le verifică prea atent. Cine beneficiază, în final? Nu neapărat țara gazdă.
Și totuși, Pîslaru insistă: „Are un potențial mare de dezvoltare economică.” Pentru cine, domnule ministru? Pentru românii care așteaptă de ani de zile autostrăzi, spitale funcționale și un sistem de educație care să nu mai fie pe ultimele locuri în Europa? Sau pentru intermediarii care vor gestiona miliardele alocate reconstrucției?
Declarația a fost făcută de la Washington — nu de la București, nu în fața Parlamentului, ci în fața Băncii Mondiale. Un detaliu simbolic, dar semnificativ. Cine stabilește, de fapt, prioritățile României?