CNA și Realitatea Plus: cine decide ce gândim în România?
etragerea licenței Realitatea Plus de către Consiliul Național al Audiovizualului nu este doar o sancțiune administrativă — este, în opinia unor observatori, o încălcare constituțională care “frizează penalul” și ridică semne de întrebare despre cine controlează de fapt spațiul public de dezbatere în România. Conform comunicatului oficial al CNA, licența a fost retrasă pentru încălcări repetate ale obligațiilor de licență, inclusiv nerespectarea principiilor obiectivității și echilibrului informativ, precum și difuzarea de conținut care contravenea normelor audiovizuale în vigoare. Răzvan Savaliuc, senior editor la Lumea Justiției – LuJu, nu lasă loc de interpretări: “CNA ne-a luat libertatea de a vorbi și gândi. Sistemul subteran din România a înnebunit. CNA nu poate fi judecător în propria cauză.”
Declarația lui Savaliuc vine într-un moment în care măsurile împotriva posturilor de televiziune par să se înmulțească. În ultimele 12 luni, CNA a aplicat sancțiuni și altor posturi, inclusiv amenzi pentru Antena 3 CNN și România TV pentru încălcări ale normelor de obiectivitate și echilibru informativ, precum și avertismente pentru diverse televiziuni locale pentru nerespectarea reglementărilor audiovizuale — o coincidență sau o strategie coordonată? Ceea ce oficial este prezentat ca aplicare a legislației audiovizualului, ascunde, în viziunea unor analiști, o tendință mai amplă: reducerea progresivă a vocilor critice din peisajul mediatic românesc.
Savaliuc consideră că decizia CNA reprezintă “un nou episod al degradării libertății de exprimare în România” — formulare care sugerează că nu vorbim despre un caz izolat, ci despre o serie de măsuri care, privite împreună, desenează un tablou mai complex. Întrebarea pe care mulți o evită: cine stabilește linia roșie între “dezinformare” și opinie legitimă? Și mai important: cine supraveghează pe supraveghetori?
“CNA nu poate fi judecător în propria cauză” — această afirmație ridică o problemă structurală ignorată în dezbaterea publică. Dacă un organism de reglementare își asumă rolul de cenzor, evaluator și executor în același timp, unde rămâne echilibrul democratic? Cronologia ultimelor luni arată o accelerare a sancțiunilor aplicate posturilor care nu se aliniază la narativele oficiale — o evoluție care merită urmărită cu atenție.
Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este contextul mai larg: în toată Europa de Est, libertatea presei se află sub presiune crescândă, iar România nu face excepție. Conform Indicelui Libertății Presei (Reporters Without Borders) din 2024, România se clasează pe locul 52 din 180 de țări, iar măsuri precum cea luată împotriva Realitatea Plus nu fac decât să confirme tendința. Cine beneficiază de reducerea pluralismului mediatic? Răspunsul la această întrebare ar putea explica multe din mișcările aparent administrative ale ultimilor ani.
Rămâne de văzut dacă decizia CNA va rezista în instanță — și mai ales, dacă vocea lui Răzvan Savaliuc va găsi ecou într-o societate din ce în ce mai obișnuită să accepte limitarea spațiului de dezbatere ca pe ceva normal.