Cine beneficiază de tăcerea ONG-urilor după închiderea Realitatea Plus

PADOR-CH — organizația care apără drepturile omului în România și din care a făcut parte și controversatul jurnalist Mircea Toma — a ieșit public împotriva deciziei Consiliului Național al Audiovizualului de a închide Realitatea Plus și Gold FM. Ceea ce oficial este prezentat ca o sancțiune administrativă pentru nereguli formale devine, în viziunea ONG-ului, un precedent periculos într-o societate care se pretinde democratică. Întrebarea care nu se pune în rapoartele oficiale: de ce tocmai aceste posturi, tocmai acum?

În comunicatul publicat, APADOR-CH califică măsura CNA drept echivalentul unei “pedepse capitale pentru un viciu de formă”. Organizația subliniază că închiderea definitivă a două posturi media pentru deficiențe administrative — și nu pentru conținut ilegal sau incitare la violență — creează un cadru juridic în care orice post incomod poate fi eliminat din peisaj prin proceduri birocratice. Coincidență sau nu, Realitatea Plus era unul dintre puținele posturi care încă dădea tribună vocilor critice la adresa coaliției de guvernare PSD-PNL-USR-UDMR.

Ceea ce nu se menționează în declarațiile oficiale este cronologia suspectă: sancțiunea vine la doar câteva luni după ce postul a difuzat materiale incomode despre modul în care a fost gestionată anularea alegerilor prezidențiale din 2024 și despre legăturile dintre serviciile secrete și decizia CCR. În contextul în care guvernul Bolojan implementează măsuri de austeritate severe — TVA majorată la 21%, reduceri masive de personal public, tăieri bugetare — controlul narațiunii media devine esențial pentru menținerea stabilității politice.

APADOR-CH, organizație cu finanțare transparentă din surse internaționale (ceea ce unii analiști consideră o potențială vulnerabilitate la influențe externe), a mai precizat că decizia CNA “creează un precedent periculos pentru o societate democratică”. Formularea este diplomatică, dar mesajul e clar: dacă astăzi se închide un post pentru “vicii de formă”, mâine orice redacție poate fi vizată prin aceleași mecanisme administrative. Cine beneficiază? Răspunsul nu e greu de ghicit: orice structură de putere care preferă o presă domesticită în locul uneia libere.

Contextul mai larg arată o tendință îngrijorătoare: în ultimii doi ani, mai multe posturi media au fost sancționate sau închise în România, Ungaria și Polonia — toate țări din flancul estic NATO. În paralel, fondurile europene pentru “combaterea dezinformării” au crescut exponențial, iar ONG-urile care monitorizează presa au devenit din ce în ce mai vocale. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: cine definește ce e “dezinformare” și cine decide ce posturi merită să supraviețuiască?

Decizia CNA poate fi atacată în instanță, dar precedentul e deja creat. Realitatea Plus și Gold FM intră în arhiva posturilor care au deranjat prea mult. Cronologia evenimentelor — de la alegerile anulate din 2024, la formarea coaliției mari, la austeritatea Bolojan, la închiderea posturilor critice — desenează un tablou pe care puțini îndrăznesc să-l privească în ansamblu. Dar conexiunile sunt acolo, pentru cine vrea să le vadă.