Casa Albă: stablecoin-urile nu amenință băncile. Cui folosește?

n raport al Casei Albe concluzionează că interzicerea dobânzilor la stablecoin-uri ar avea un impact „marginal” asupra capacității de creditare a băncilor — în jur de 0,02% din piața totală de împrumuturi — dar ar costa economia americană aproximativ 800 de milioane de dolari anual. Cifrele vin de la Consiliul Consilierilor Economici ai Președintelui, o agenție cu trei membri care sfătuiește Casa Albă în materie economică. Coincidență sau nu, concluziile apar exact în momentul în care lobby-ul bancar american susține cu vehemență că stablecoin-urile cu dobândă ar putea „distruge” sistemul de creditare tradițional.

Conform raportului publicat pe 8 aprilie 2026, chiar dacă toate fondurile din stablecoin-uri ar reveni în depozite bancare clasice, creșterea totală a creditării ar fi de doar 2,1 miliarde de dolari — adică 0,02% dintr-o piață de 12 trilioane. Pentru băncile comunitare, cele mai mici și mai vulnerabile din sistem, câștigul ar fi și mai modest: circa 500 de milioane, sau 0,026%. Cu alte cuvinte, exact categoria de bănci pe care lobby-ul bancar pretinde că o apără ar avea cel mai puțin de câștigat.

Ceea ce raportul nu spune explicit, dar cifrele sugerează: interzicerea dobânzilor la stablecoin-uri nu salvează băncile mici — ci protejează monopolul băncilor mari asupra instrumentelor de economisire. Raportul estimează că utilizatorii de stablecoin-uri ar pierde accesul la randamente competitive, ceea ce ar genera o pierdere netă de bunăstare economică de 800 de milioane de dolari pe an. Raportul cost-beneficiu: 6,6 la 1. Adică, pentru fiecare dolar „câștigat” de sistem prin creșterea creditării, economia pierde 6,6 dolari în oportunități blocate.

În iulie 2025, Președintele Donald Trump a semnat GENIUS Act, o lege care interzice emitentilor de stablecoin-uri să plătească dobândă direct deținătorilor. Dar legea lasă o portiță: platformele terțe — de exemplu, exchange-urile cripto — pot în continuare să ofere randamente pe stablecoin-uri. Acum, un alt proiect legislativ, CLARITY Act, ar putea închide această portiță sau, dimpotrivă, să clarifice definitiv dacă și în ce condiții stablecoin-urile pot oferi dobândă.

CLARITY Act a fost adoptat de Camera Reprezentanților pe 17 iulie 2025. În ianuarie 2026, senatorul Tim Scott, președintele Comisiei Bancare a Senatului, a amânat o ședință de marcare a proiectului — ședință care nu a fost reprogramată până acum. Săptămâna trecută, Paul Grewal, director juridic al Coinbase, a declarat că CLARITY Act ar putea ajunge „curând” la o audiere în Senat, dar că progresul depinde de rezolvarea dezacordurilor legate de… exact, dobânzile la stablecoin-uri.

Cronologia ridică întrebări: de ce un raport al Casei Albe care demontează argumentele lobby-ului bancar apare exact în momentul în care Senatul ezită să avanseze o lege care ar clarifica situația? Cine beneficiază de prelungirea acestei ambiguități legislative? Și de ce băncile insistă atât de mult pe un scenariu — „stablecoin-urile distrug creditarea” — pe care propriile date ale guvernului îl contrazic?

Raportul Casei Albe menționează că pentru ca efectele asupra creditării să ajungă „în sutele de miliarde”, ar trebui ca simultan: (1) cota de piață a stablecoin-urilor să se înmulțească de șase ori, (2) toate rezervele să fie mutate în depozite segregate, și (3) Rezerva Federală să abandoneze cadrul actual de rezerve „ample”. Cu alte cuvinte: un scenariu de tip „furtună perfectă”, extrem de puțin probabil. Dar perfect util pentru a menține presiunea pe legiuitori.

În România, unde sistemul bancar este dominat de filiale ale băncilor austriece, grecești și franceze, dezbaterea despre stablecoin-uri este practic inexistentă. Dar lecția din SUA rămâne valabilă: atunci când instituțiile financiare tradiționale invocă „protecția consumatorilor” sau „stabilitatea sistemului”, merită verificat cui folosește de fapt status quo-ul. Raportul Casei Albe sugerează că, în cazul stablecoin-urilor, răspunsul nu e „băncile mici” și nici „economia reală” — ci mai degrabă arhitectura actuală de control asupra fluxurilor monetare.