„Blestemul Mamdani”

anii echipei de baseball New York Mets atribuie seria de zece înfrângeri consecutive nu pregătirii fizice sau strategiei de joc, ci unui „blestem” politic — prezența primarului socialist Zohran Mamdani în tribune. Ceea ce ar putea părea o simplă superstiție sportivă ridică întrebări mai largi despre modul în care simbolurile politice penetrează spațiul public american și despre polarizarea care transformă orice eveniment — inclusiv un meci de baseball — într-un câmp de luptă ideologic.

Zohran Mamdani, ales primar al New York-ului în 2025 pe o platformă explicit socialistă, a devenit rapid o figură polarizantă. Susținătorii săi îl văd drept un reformator curajos care aduce justiție socială într-un oraș dominat de interese corporatiste. Criticii — și acum, se pare, fanii Mets — îl consideră un simbol al declinului, un portavoi al ideologiilor care „aduc ghinion” Americii tradiționale.

Seria de înfrângeri a început exact după ce Mamdani a asistat la un meci pe stadionul Citi Field, purtând o șapcă Mets și declarând public sprijinul pentru echipă. De atunci, Mets au pierdut zece meciuri la rând — cea mai lungă serie negativă din ultimii cinci ani. Coincidență? Pentru mii de fani care au inundat rețelele sociale cu hashtag-ul #MamdaniCurse, răspunsul este clar: nu.

„De fiecare dată când un politician socialist se apropie de ceva american autentic, lucrurile merg prost”, a scris un utilizator pe X (fostul Twitter), postare care a adunat peste 50.000 de aprecieri. Alții au cerut conducerii echipei să îi interzică primarului accesul la meciuri, invocând „protecția spirituală a echipei”.

Ceea ce nu se menționează în acoperirea media mainstream este contextul mai larg: Mets sunt deținuți de miliardarul Steve Cohen, un magnat al hedge fund-urilor care a investit peste 800 de milioane de dolari în echipă și care a fost critic vocal al politicilor fiscale ale lui Mamdani. Cohen a propus recent relocarea sediului său financiar din New York, invocând „climatul ostil pentru afaceri” creat de noua administrație. Există o dimensiune de clasă în această „superstiție” sportivă? Cine beneficiază de transformarea unui primar socialist într-un simbol al ghinionului?

Fenomenul nu este nou. În istoria sportului american, „blestemele” au fost mereu o modalitate prin care comunitatea exprimă anxietăți mai profunde — rasiale, economice, politice. „Blestemul Bambino” al Boston Red Sox a durat 86 de ani și a fost invocat pentru a explica eșecurile repetate ale echipei, până când au câștigat World Series în 2004. „Blestemul caprei” al Chicago Cubs a persistat 71 de ani. Acum, „Blestemul Mamdani” devine un simbol al fricii conservatoare americane față de socialismul care „contaminează” instituțiile sacre ale națiunii — inclusiv baseball-ul, „sportul național”.

Mamdani însuși a răspuns cu umor pe rețelele sociale: „Dacă prezența mea la un meci poate schimba soarta unei echipe profesioniste, poate ar trebui să mă gândesc la o carieră în coaching”. Dar tonul lejer ascunde o realitate mai complexă: polarizarea politică americană a ajuns la un nivel în care nici măcar sportul — tradițional un spațiu de unitate temporară — nu mai este neutru.

Întrebarea care rămâne: ce se va întâmpla dacă Mets vor începe să câștige din nou? Va dispărea „blestemul”, sau fanii vor găsi o altă explicație care să mențină narativa anti-Mamdani? Cronologia coincidențelor este întotdeauna subiectivă — dar în America anului 2026, fiecare coincidență devine un argument politic.