Bitcoin rezistent la computere cuantice fără a schimba protocolul?

nouă propunere tehnică susține că tranzacțiile Bitcoin ar putea deveni rezistente la atacurile computerelor cuantice fără modificări ale protocolului de bază — ceea ce ridică întrebarea: de ce nimeni nu a implementat deja o astfel de soluție dacă e atât de simplă, sau există costuri ascunse pe care industria preferă să nu le discute public?

Într-un document publicat pe 9 aprilie 2026, Avihu Levy de la StarkWare a prezentat „Quantum-Safe Bitcoin Transactions Without Softforks” (Tranzacții Bitcoin rezistente la cuantic fără fork-uri soft), introducând o schemă numită Quantum Safe Bitcoin (QSB). Designul își propune să protejeze tranzacțiile de amenințările pe care le-ar reprezenta computerele cuantice, rămânând în același timp compatibil cu protocolul Bitcoin existent.

Propunerea vizează o vulnerabilitate cunoscută în arhitectura actuală a Bitcoin. Tranzacțiile standard se bazează pe semnături ECDSA peste curba secp256k1. În teorie, un computer cuantic suficient de puternic care rulează algoritmul Shor ar putea sparge acest sistem rezolvând logaritmi discreți — ceea ce ar permite atacatorilor să falsifice semnături și să cheltuiască fonduri. Coincidență sau nu, industria cripto a evitat timp de ani această discuție tehnică, până când amenințarea a devenit prea evidentă pentru a fi ignorată.

QSB înlocuiește dependența de securitatea curbelor eliptice cu presupuneri bazate pe funcții hash. În loc să se bazeze pe ECDSA, schema îl folosește ca mecanism de verificare, transferând securitatea către rezistența la pre-imagine a hash-urilor. Această abordare se inspiră din lucrări anterioare cunoscute sub numele de Binohash, care încorporează scheme de semnătură folosite o singură dată în Bitcoin Script.

La baza QSB se află un puzzle „hash-to-signature”. Sistemul aplică hash RIPEMD-160 unei chei publice derivate din tranzacție și tratează output-ul ca pe o semnătură ECDSA candidată. Doar o fracțiune minusculă din hash-urile aleatorii îndeplinesc regulile stricte de formatare necesare pentru semnături valide, creând o condiție de tip proof-of-work. Documentul estimează probabilitatea de succes la aproximativ una din ~70,4 trilioane de încercări — o cifră care ridică întrebări despre cine ar avea resursele să genereze astfel de tranzacții la scară industrială.

Rezistență la atacuri cuantice — dar la ce cost?

Deoarece puzzle-ul depinde de proprietățile hash-urilor și nu de duritatea curbelor eliptice, rămâne rezistent la algoritmul Shor. Un atacator cuantic ar obține doar o accelerare pătratică prin algoritmul Grover, lăsând marje semnificative de securitate. Documentul estimează aproximativ 118 biți de rezistență la a doua pre-imagine în modelul de amenințare Shor.

Construcția funcționează în limitele existente ale scripting-ului Bitcoin, inclusiv un plafon de 201 opcodes și o dimensiune maximă a script-ului de 10.000 bytes. Folosește structuri de script legacy și evită orice necesitate de modificări de consens sau fork-uri soft — o caracteristică care ar putea atrage dezvoltatorii reticenți față de fragmentarea protocolului. Ce nu se spune: această „compatibilitate” vine cu compromisuri semnificative.

Procesul tranzacțional se desfășoară în trei etape, susține propunerea. Mai întâi, o fază de „pinning” caută parametri ai tranzacției care produc un output hash-to-signature valid, legând tranzacția de o structură fixă. Apoi, două runde de digest selectează subseturi de semnături încorporate pentru a genera dovezi suplimentare legate de hash-ul tranzacției. În final, tranzacția este asamblată cu toate pre-imaginile necesare și datele de verificare.

Designul introduce compromisuri semnificative. Tranzacțiile QSB depășesc limitele standard ale politicii de relay, ceea ce înseamnă că nu s-ar propaga prin rețea în setările implicite. În schimb, ar necesita trimitere directă către mineri prin servicii precum Slipstream. Script-urile consumă, de asemenea, spațiu și resurse computaționale considerabile — un detaliu care ridică semne de întrebare despre cine ar putea folosi efectiv această tehnologie și în ce scop.

În ciuda acestor constrângeri, costul generării unei tranzacții valide pare accesibil. Documentul estimează cheltuieli totale de calcul între 75 și 150 de dolari folosind GPU-uri cloud, cu sarcina de lucru scalabilă pe hardware paralel. Testele inițiale raportează soluții de puzzle reușite după câteva ore folosind mai multe GPU-uri. Cronologia ridică întrebări: dacă tehnologia e funcțională și relativ ieftină, de ce nu a fost testată deja on-chain?

Proiectul rămâne incomplet — coincidență?

Proiectul rămâne incomplet. Deși documentul și instrumentele de generare a script-urilor sunt finalizate, părți ale pipeline-ului, inclusiv asamblarea completă a tranzacțiilor și broadcast-ul, nu au fost demonstrate on-chain. Ce nu ni se spune: de ce un proiect atât de important pentru securitatea pe termen lung a Bitcoin rămâne la stadiul de proof-of-concept?

Totuși, propunerea se adaugă unui corp în creștere de cercetări care explorează cum ar putea Bitcoin să se adapteze la un viitor cu computere cuantice. Prin evitarea modificărilor de protocol, QSB prezintă o cale care se bazează pe regulile existente, mai degrabă decât pe upgrade-uri de consens — o direcție care ar putea modela dezbaterea ulterioară privind securitatea pe termen lung a rețelei.

Rămâne de văzut dacă această soluție va fi adoptată sau dacă va rămâne un exercițiu academic. Ceea ce e cert: amenințarea cuantică nu mai e science-fiction, iar faptul că soluții tehnice există dar nu sunt implementate ridică întrebări despre prioritățile reale ale industriei cripto. Cine beneficiază de menținerea status quo-ului, și cine ar pierde dacă Bitcoin ar deveni cu adevărat rezistent la atacuri cuantice?