SUA autorizează cumpărarea petrolului rusesc: stabilitate sau altceva?

Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a anunțat joi seara că Washingtonul permite țărilor să cumpere petrol rusesc aflat deja pe mare — o mișcare prezentată oficial ca măsură de stabilizare a pieței energetice globale, dar care ridică semne de întrebare despre cine beneficiază de fapt și de ce tocmai acum, în plin conflict din Orientul Mijlociu.

„Pentru a crește accesibilitatea globală a aprovizionării existente, Trezoreria SUA oferă o autorizație temporară care permite țărilor să achiziționeze petrol rusesc blocat momentan pe mare”, a declarat Bessent pe platforma X. El a subliniat că măsura se aplică doar petrolului deja în tranzit și „nu va oferi beneficii financiare semnificative guvernului rus, care își obține majoritatea veniturilor din energie din taxe evaluate la punctul de extracție”.

eea ce nu se menționează în declarația oficială: cronologia. Anunțul vine exact în momentul în care Agenția Internațională a Energiei (IEA) a avertizat că conflictul din Orientul Mijlociu a declanșat unul dintre cele mai grave șocuri energetice înregistrate vreodată. Coincidență sau sincronizare calculată?

Analistul UBS, Nana Antiedu, a confirmat că aproximativ 124 de milioane de barile de petrol de origine rusească se aflau pe mare, distribuite în 30 de locații din întreaga lume. Datele Bloomberg arată că circa 30 de tancuri petroliere rusești se află în apele asiatice și ar putea fi disponibile pentru achiziție — transportând aproximativ 19 milioane de barile de crude rusesc și 310.000 de tone de produse rafinate.

Aceste tancuri semnalează „pentru comenzi” — adică nu au încă o destinație clară. Ar putea fi descărcate în Singapore sau Malaysia. Dar cine decide unde ajung de fapt? Și cine profită de pe urma acestei „flexibilități” subit apărute?

Robert Rennie, șeful cercetării pe mărfuri la Westpac Banking, a temperat entuziasmul: „Desigur, orice aprovizionare ajută, dar aceasta este o ajutare mai mică decât pare”. Rennie estimează că din cele 125-150 de milioane de barile de crude rusesc pe apă, aproximativ o treime se află lângă China și probabil va ajunge în depozite, în timp ce 30-40 de milioane de barile sunt în India și vor fi consumate acolo. Restul se află în Mediterana și Atlantic. „Vorbim de fapt doar despre înlocuirea a poate patru sau cinci zile de exporturi pierdute din Golf. Sigur, ajută, dar nu este o panacee”, a adăugat el.

Ce nu se spune: biroul lui Bessent a emis și o derogare de 30 de zile pentru India la începutul lunii, astfel încât New Delhi să poată cumpăra petrol rusesc pe mare pentru a-și construi rezerve și a se proteja împotriva unui șoc petrolier. Conexiuni interesante: India, China, Singapore — toți actorii care au menținut discret relații comerciale cu Moscova în ciuda sancțiunilor occidentale primesc acum „autorizații temporare”. Cine beneficiază de fapt?

Futures-urile Brent crude au rămas practic neschimbate de când Bessent a postat pe X. Președintele Trump a declarat că SUA au „destul timp” în războiul cu Iranul. Brent oscilează în jurul valorii de 100 USD/baril începând cu ora 06:30 ET.

Administrația Trump a luat mai multe măsuri pentru a combate prețurile Brent și WTI cu trei cifre, inclusiv eliberarea planificată a 172 de milioane de barile din Rezerva Strategică de Petrol (SPR) a SUA. Eliberarea face parte dintr-o descărcare SPR mult mai mare, de 400 de milioane de barile la nivel mondial, convenită de cele 32 de națiuni IEA. Acest lucru vine în contextul în care IEA a avertizat despre cel mai grav șoc energetic care a lovit vreodată lumea. De asemenea, administrația Trump suspendă o lege veche de un secol care impune navelor americane să transporte bunuri între porturile americane, astfel încât aprovizionările interne să poată fi mutate mai rapid.

Cronologia ridică semne de întrebare: conflictul din Golf escaladează, prețurile explodează, iar brusc SUA — care timp de doi ani au impus cele mai dure sancțiuni asupra petrolului rusesc — permit acum cumpărarea lui „temporar”. Măsură de urgență sau recalibrare geopolitică despre care publicul nu trebuie să știe prea mult?