Strâmtoarea Hormuz: Arabia Saudită și UAE maxează rutele ocolitoare

Arabia Saudită a reușit să pompeze petrol prin conducta sa Est-Vest la capacitate maximă — 7 milioane de barile pe zi — într-un timp record, în timp ce Emiratele Arabe Unite au atins limita exporturilor prin portul Fujairah. Ceea ce oficialii prezintă ca o „realizare tehnică remarcabilă” ridică însă întrebări mai profunde: de ce infrastructura de ocolire a Strâmtorii Hormuz era deja pregătită la această scară, cu decenii înainte? Și cine beneficiază exact de pe urma acestei reorientări masive a fluxurilor de petrol?

onform datelor Bloomberg, conducta saudită care traversează peninsula arabă de la est la vest — cunoscută și sub numele de Abqaiq-Yanbu pentru fluxurile de gaze naturale — funcționează acum la capacitate totală de 7 milioane de barile zilnic. Din această cantitate, aproximativ 5 milioane de barile sunt exportate prin portul Yanbu de pe Marea Roșie, iar 2 milioane sunt destinate rafinăriilor interne. Suplimentar, regatul exportă între 700.000 și 900.000 de barile pe zi de produse rafinate.

Cronologia ridică semne de întrebare: experții prognozaseră că atingerea acestei capacități ar necesita săptămâni suplimentare. Totuși, Arabia Saudită a activat planul de contingență în câteva ore după primele lovituri americano-israeliene asupra Iranului și a crescut exporturile progresiv de atunci. Conducta, lungă de peste 1.000 de kilometri, este un produs al conflictului Iran-Irak din anii ’80 — perioadă în care atacurile asupra navelor în Strâmtoarea Hormuz erau frecvente, dar nimic comparabil cu închiderea aproape totală cauzată de conflictul actual.

Marea Roșie lângă terminalul portuar Yanbu devine un fel de parcare pentru tancuri petroliere, flotile așteptând răbdătoare să încarce țițeiul — o arteră vitală pentru aprovizionarea globală. Ce nu se spune în rapoartele oficiale: această rută ocolește doar parțial impactul închiderii Hormuz, prin care trecea înainte de război aproximativ 15 milioane de barile pe zi. Dar existența acestei infrastructuri este unul dintre motivele pentru care prețurile petrolului nu au atins nivelurile de criză ale șocurilor anterioare de aprovizionare.

Fujairah — capacitatea UAE la limită

Nu doar Arabia Saudită și-a maximat opțiunile de ocolire: Emiratele Arabe Unite au atins și ele limita exporturilor de petrol prin portul vital Fujairah, situat în afara Strâmtorii Hormuz. Operațiunile majore ale Abu Dhabi National Oil Co (ADNOC) din Fujairah au fost reluate după ce fusese oprite la 14 martie din cauza loviturilor cu drone iraniene.

Portul de pe coasta estică a UAE joacă un rol critic ca punct de ieșire pentru petrolul care ocolește Hormuz — acum practic închis — devenind astfel una dintre instalațiile energetice cel mai frecvent vizate de Teheran. După Yanbu, Fujairah este cel mai mare punct de export pentru țițeiul din Golful Persic care evită strâmtoarea.

Revenirea operațiunilor ADNOC a contribuit la creșterea încărcării de petrol la aproximativ 1,9 milioane de barile pe zi în perioada 20-24 martie — o creștere de 57% față de media anuală de 1,21 milioane de barile zilnic. Cifrele recente sugerează că conducta ADNOC de 406 kilometri — care leagă Habshan, punctul de colectare pentru câmpurile petroliere terestre din Abu Dhabi, de port — operează aproape la capacitate maximă.

Proximitatea Fujairah față de Iran — la aproximativ 130 de kilometri sud de Hormuz, adăpostit la umbra munților Al Hajar — îl face mai vulnerabil decât Yanbu. În ultimele patru săptămâni, Teheranul a atacat Fujairah de cel puțin șapte ori, distrugând rezervoare de stocare și provocând incendii într-un complex petrochimic. Coincidență sau strategie calculată?

Cine trece prin Hormuz — și cu ce preț?

Închiderea Strâmtorii Hormuz rămâne singurul as pe care Iranul îl mai are în mânecă — și Teheranul l-a jucat. Totuși, din ce în ce mai multe nave reușesc să treacă: pe lângă China și India, tradiționali clienți majori ai petrolului din Golf, și Japonia a ajuns la un acord cu Iranul pentru a permite trecerea. Sâmbătă dimineață, premierul Thailandei, Anutin Charnvirakul, a declarat că țara sa a negociat un acord cu Iranul pentru trecerea în siguranță a petrolierelor thailandeze prin Strâmtoarea Hormuz.

Anutin a spus că acordul va atenua unele îngrijorări legate de aprovizionarea cu petrol a Thailandei. Ministerul Afacerilor Externe thailandez a anunțat săptămâna aceasta că a asigurat cu succes trecerea prin strâmtoare a unui petrolier deținut de Bangchak Corporation, un conglomerat energetic thailandez. La începutul lunii, Iranul a declarat că forțele sale au tras asupra unei nave cargo sub pavilion thailandez, Mayuree Naree, care a luat foc la nord de Oman după ce a fost lovită de un proiectil necunoscut. Trei membri ai echipajului au dispărut, iar alți 20 au fost salvați.

Tot sâmbătă dimineață, serviciile de urmărire a navelor au raportat că două tancuri de GPL și două nave de transport în vrac au ieșit din Golf, toate cele patru nave urmând o rută nordică care trece printr-un decalaj îngust între cele două insule iraniene Larak și Qeshm — insule despre care mulți speculează că SUA ar încerca să le preia printr-o invazie marină, datorită importanței lor critice în controlul traficului prin strâmtoare.

Ce nu se spune despre „previziunea” saudiților

Ben Cahill, director pentru piețele și politicile energetice la Centrul pentru Energie al Universității din Texas din Austin, a declarat: „A fost nevoie de previziune pentru a construi o conductă care ocolește strâmtoarea și a fost un efort de reducere a dependenței de un singur punct de strangulare. În acest moment, fiecare baril contează.”

Totuși, atacurile iraniene au descurajat unii transportatori să facă escală la Fujairah, în timp ce sistemele de încărcare și rezervoarele de stocare — în special la terminalele de produse ale portului — au fost avariate. Mai important, loviturile inițiale au deteriorat sistemele din port, cunoscute sub numele de Matrix Manifolds, care gestionează fluxul de petrol din fiecare fermă de rezervoare. Produsele rafinate sunt pompate printr-o rețea complexă de conducte care ajung într-un singur punct, de unde fluxurile sunt apoi direcționate către oricare dintre cele peste o duzină de cheiuri pentru nave.

O fermă de rezervoare administrată de companii precum Royal Vopak din Țările de Jos și Emirates National Oil Co. din Dubai a oprit încărcările când loviturile inițiale au paralizat manifoldurile. Încărcarea de la terminalul Vopak Horizon a fost reluată la sfârșitul acestei săptămâni, conform unui raport din 26 martie al Inchchape Shipping Services.

Acum Fujairah lucrează pentru a restabili capacitatea completă de export pentru produse rafinate dintr-o vastă rețea de rezervoare de stocare care pot stoca până la 70 de milioane de barile. Fujairah s-a dezvoltat și ca unul dintre primele trei porturi pentru combustibil bunker — combustibilul folosit de nave — deși închiderea efectivă a Hormuz a redus cererea.

Conform Bloomberg, traderii au scos net 404.000 de barile de combustibil din rezervoarele Fujairah în săptămâna încheiată la 23 martie, reprezentând o scădere de 2,8% a stocurilor. În timp ce unii operatori de terminale încearcă să-și golească rezervoarele pentru a reduce riscurile de incendiu, alții au fost reticenți în a încărca de teama că ar deveni ținte, conform persoanelor familiarizate cu operațiunile.

Întrebarea care rămâne: cine beneficiază cel mai mult de pe urma acestei reorientări masive a fluxurilor de petrol? Și de ce infrastructura necesară era deja pregătită, la scară industrială, cu decenii înainte?