SMR Doicești: de ce ministrul Ivan semnează cu NuScale în plină anchetă bursieră

În timp ce acțiunile NuScale au explodat cu 500% vara trecută și avocații americani strâng victime pentru procese colective privind manipularea bursieră, ministrul Energiei Bogdan Ivan a aprobat decizia finală de investiție pentru reactoarele modulare mici (SMR) de la Doicești — folosind exact tehnologia NuScale. Coincidență sau cronologie convenabilă pentru cineva? Ceea ce oficial sună ca „pionierat european în energie curată” ridică semne de întrebare despre cine plătește nota de plată și cine încasează profiturile.

Entuziasmul suspect după vizita la Washington

ogdan Ivan s-a întors din SUA cu declarații entuziaste despre parteneriate nucleare, după întâlniri cu secretarul american pentru Energie Chris Wright, fiul președintelui Trump — Eric Trump — și o vizită la Baza din Washington. Pe 12 februarie 2026, acționarii Nuclearelectrica au aprobat decizia finală de investiție pentru SMR Doicești: 462 MW energie curată, tehnologie NuScale, parteneri Nova Gas & Energy (frații Mureșan).

Ivan a postat triumfător pe Facebook: „România intră într-o nouă etapă a energiei nucleare!”, chemat expres la Washington pentru discuții cu ambasadorul desemnat Darryl Nirenberg. La Davos și în SUA, ministrul a promovat România ca „hub energetic pentru fabrici de AI”, subliniind „stabilitate și potențial” pentru industriile viitorului. Pe hârtie, un pas curajos spre energie curată în locul vechii termocentrale pe cărbune de la Doicești.

Dar ce nu se menționează în comunicatele oficiale: NuScale n-a demonstrat nimic concret în domeniul nuclear comercial, iar mini-reactoarele se plătesc tot din banii statului român. Cine beneficiază de fapt?

Jongleria bursieră pe care nimeni nu o investighează

Realitatea din spatele strălucirilor e mai puțin roz. Acțiunile NuScale au înregistrat creșteri spectaculoase — până la 500% — marcând profituri uriașe pentru unii investitori bine poziționați. În paralel, presa americană raportează procese colective pentru manipulare bursieră, cu avocați care strâng victime chiar în acest moment.

Gazeta de Bistrița a semnalat deja această „jonglerie”, iar partenerii Nova Gas miroase a lobism agresiv. Ministrul Ivan, școlit la extensia Babeș-Bolyai din Bistrița, pare orb la riscuri, dând frâu liber americanilor fără garanții solide. Cronologia ridică întrebări: de ce se semnează contracte majore exact când firma furnizoare e în plină anchetă pentru manipulare bursieră?

Ivan promovează și finalizarea Unităților 3 și 4 de la Cernavodă (peste 7 miliarde euro), dar urgența cu care împinge proiectul SMR Doicești — cu tehnologie nevalidată comercial — sugerează presiuni externe. Surse neoficiale confirmă: lobby-ul american pentru SMR în Europa de Est e agresiv, iar România devine poligonul de testare.

Bolojan trage semnalul de alarmă: focus pe Cernavodă

Prim-ministrul Ilie Bolojan a tras un semnal de alarmă într-o emisiune radio: România trebuie să accelereze Cernavodă, cu tehnologie CANDU cunoscută de decenii, nu aventuri scumpe cu SMR nevalidate. Declarațiile lui Ivan arată o subordonare clară față de forțe externe — lobby sau invitații la „hai la mine acasă să-ți spun ce faci”.

Contrastul e evident: Bolojan vorbește despre pragmatism energetic și siguranță a investiției, Ivan vinde vise americane cu iz de speculație bursieră. Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: tehnologia CANDU de la Cernavodă a funcționat impecabil timp de trei decenii, în timp ce NuScale n-a livrat încă niciun reactor funcțional comercial.

Conexiunile interesante: de ce un ministru român e chemat expres la Washington pentru a discuta energie nucleară? De ce urgența semnării contractului exact când acțiunile NuScale sunt în plină volatilitate? Și de ce partenerii locali — frații Mureșan prin Nova Gas — au acces atât de rapid la lobby-ul american?

Poate că strămoșii noștri dacici nu aveau reactoare nucleare, dar știau un lucru simplu: când cineva vine cu daruri strălucitoare și promisiuni mari, verifici de trei ori cine plătește nota de plată. În cazul SMR Doicești, răspunsul e clar: statul român. Profiturile? Mai puțin clare.