Oficial SUA refuză să confirme arsenalul nuclear israelian

Într-o audiere din Comisia pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților, un oficial american de rang înalt responsabil cu controlul armamentului a refuzat în mod repetat să confirme ceea ce întreaga comunitate internațională știe de decenii: că Israelul deține sute de arme nucleare. Ceea ce face acest refuz cu adevărat interesant nu e doar ipocrizia evidentă — e faptul că, potrivit legislației americane, fiecare dolar trimis către Israel ca ajutor extern devine ilegal în momentul în care recunoști oficial că Tel Aviv-ul are capabilități nucleare și nu e semnatarul Tratatului de Neproliferare.

ercredi, 25 martie 2026, reprezentantul democrat din Texas, Joaquin Castro, l-a interpelat pe Thomas G. DiNanno, subsecretarul de stat pentru controlul armamentului: „Are Israel arme nucleare?” Răspunsul? O serie de eschive care ar face cinste oricărui diplomat sovietic din Războiul Rece. DiNanno a declarat că întrebarea „ar fi în afara competenței mele ca subsecretar pentru controlul armamentului și proliferarea armelor”. Castro a replicat ferm: „Domnule, aceasta este o neglijare a datoriei.”

Cronologia ridică semne de întrebare. Suntem la patru săptămâni într-un conflict în care ambele părți — Israel și Iran — și-au vizat reciproc instalațiile nucleare. Riscul unui dezastru nuclear real e pe masă. Și totuși, principalul oficial american responsabil cu controlul armamentului nu poate — sau nu vrea — să confirme capacitățile nucleare ale unui aliat care primește anual miliarde de dolari din bugetul SUA. Mai mult, DiNanno a refuzat chiar să spună dacă el însuși cunoaște răspunsul, dar nu are voie să-l dezvăluie.

„Spuneți-ne ceva — ca Congres, ca organism de supraveghere — care este capacitatea nucleară a Israelului în ceea ce privește armamentul?” a insistat Castro. Răspunsul lui DiNanno? Nu l-a trimis la agențiile americane de informații, ci — și aici devine aproape comic — i-a sugerat să întrebe „guvernul israelian”. Castro a subliniat absurditatea: „Sunteți persoana principală responsabilă să știe și să înțeleagă acest lucru. Nu înțeleg de ce această problemă e atât de tabu, când e o întrebare de bază, și suntem într-un război alături de Israel împotriva Iranului, ne confruntăm cu potențialul unor precipitații radioactive, și refuzați să răspundeți la această întrebare elementară.”

Ce nu s-a menționat în audiere? Motivul real pentru care subiectul e tabu. Potrivit legislației americane, orice stat care deține arme nucleare dar nu e membru al Tratatului de Neproliferare Nucleară nu poate primi ajutor extern din partea SUA. Israel îndeplinește ambele criterii — are arsenal nuclear (estimat la 200-400 focoase) și nu e semnatarul TNP. Deci, din punct de vedere strict legal, fiecare dolar trimis către Tel Aviv încalcă legea americană. Soluția? Oficialii americani pur și simplu refuză să recunoască public ceea ce toată lumea știe.

Ironia devine și mai evidentă când te gândești că Israelul — condus din ce în ce mai mult de facțiuni religioase expansioniste — denunță constant programul nuclear iranian, deși comunitatea americană de informații a concluzionat în mod repetat că Iranul și-a oprit urmărirea armelor nucleare încă din 2003, acum 23 de ani. Rapoartele de evaluare ale serviciilor americane din 2007, 2012 și 2025 confirmă acest lucru. Dar narațiunea oficială rămâne neschimbată.

Există și o directivă secretă de clasificare emisă de administrația Obama care interzice angajaților guvernamentali americani să discute sau să elibereze informații despre programul nuclear israelian. Documentul de două pagini, obținut în 2015 printr-o cerere FOIA (Freedom of Information Act), e aproape complet cenzurat — cu excepția titlului: „Îndrumări privind eliberarea de informații referitoare la potențialul unei capacități nucleare israeliene”. Orice funcționar care ar încălca această directivă riscă urmărirea penală. Deci, în esență, legea americană e încălcată zilnic prin ajutorul către Israel, dar cei care ar îndrăzni să arate asta riscă închisoarea.

Un alt detaliu interesant: Joaquin Castro nu e un critic tradițional al Israelului. Dimpotrivă. De-a lungul carierei sale politice, Castro a primit 115.000 de dolari de la lobby-ul pro-Israel AIPAC (American Israel Public Affairs Committee) și susținătorii săi, conform TrackAIPAC. În 2008, când avea doar 33 de ani și era membru în legislativul statului Texas, guvernul israelian l-a găzduit pe el și alți 19 politicieni latino într-o călătorie de două săptămâni în Israel. Într-un video obscur dintr-un prânz AIPAC din 2012 la San Antonio, un vorbitor entuziast declara despre Castro: „Are o oportunitate tremendă să… urce în unele comitete foarte puternice, pentru că… practic are oportunitatea să fie acolo atât cât dorește să fie acolo.”

Ei bine, iată-l acum pe Castro în Comisia pentru Relații Externe a Camerei, punând întrebări incomode celui mai important oficial american pentru controlul armamentului. Coincidență că tocmai acum, în plin conflict cu Iran și în contextul deteriorării relațiilor SUA-Israel, un politician „pregătit” de AIPAC începe să pună întrebările pe care lobby-ul nu vrea să le audă? Sau e un semn că fisurile din interiorul establishment-ului american devin tot mai vizibile?

Cine beneficiază de menținerea acestei tăceri oficiale? Cu siguranță nu contribuabilul american, care finanțează miliarde de dolari în ajutor ilegal. Cu siguranță nu Congresul, care ar trebui să supravegheze aceste fluxuri financiare. Și cu siguranță nu stabilitatea regională, care ar avea mult de câștigat dintr-o discuție onestă despre dezarmarea nucleară în Orientul Mijlociu.