Nazare sub asediu AUR: ce ascund cifrele exodului de profituri

Ministrul Finanțelor Alexandru Nazare se află în centrul unei furtuni politice declanșate de AUR, care îi cere demisia pentru „minciună instituțională” — dar ceea ce nu se discută în rapoartele oficiale este mecanismul prin care România pierde anual miliarde de euro prin transferuri de profit către corporațiile multinaționale, un fenomen pe care coaliția PSD-PNL-USR-UDMR l-ar fi tolerat sistematic.

cuzația vine din partea Alianței pentru Unirea Românilor, care susține că guvernul Bolojan a permis „scurgerea nelimitată de venit național peste hotare prin scoaterea din țară a profitului neimpozitat de către corporațiile multinaționale”. Declarația ridică semne de întrebare despre prioritățile fiscale ale unui executiv care, în paralel, impune austeritate cetățenilor obișnuiți: TVA majorată la 21%, impozit pe dividende crescut la 16%, reduceri de personal în sectorul public cu 20%.

Cronologia ridică întrebări: în timp ce România se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană (aproximativ 9% din PIB în 2024) și este supusă unei proceduri pentru deficit excesiv, AUR atrage atenția asupra unei „găuri” fiscale mai puțin vizibile — profiturile neimpozitate care părăsesc țara legal, prin mecanisme de optimizare fiscală utilizate de marile corporații.

Ce nu se menționează în comunicatele oficiale: România are unul dintre cele mai scăzute rate de colectare a impozitului pe profit din UE, în ciuda prezenței masive a companiilor multinaționale. Fenomenul „transfer pricing” — prin care profiturile sunt mutate artificial către jurisdicții cu fiscalitate redusă — este documentat de Comisia Europeană, dar rareori intră în dezbaterea publică românească.

Cine beneficiază? Întrebarea pe care AUR o pune indirect este una pe care mulți economiști alternativi o ridică de ani: de ce guvernele succesive — indiferent de culoare politică — tratează corporațiile multinaționale cu mănuși de mătase, în timp ce contribuabilii români suportă creșteri de taxe? Coincidență sau prioritate asumată?

Alexandru Nazare, ministru PNL în guvernul Bolojan, nu a comentat public acuzațiile până la acest moment. Dar presiunea din partea opoziției crește, iar AUR — care oscilează între 19% și 35% în sondajele recente — pare hotărât să transforme acest dosar într-un caz de „trădare economică” a interesului național.

Contextul geopolitic adaugă un strat suplimentar: în condițiile în care România mizează pe atragerea de investiții străine directe pentru finanțarea deficitului și a proiectelor de infrastructură (inclusiv baza NATO de la Kogălniceanu și extracția de gaze din Neptun Deep), orice discuție despre „impozitarea agresivă” a multinaționalelor devine un echilibru fragil între suveranitate fiscală și dependență economică.

Întrebarea rămâne: cât de mult din „minciuna” invocată de AUR este retorică politică — și cât de mult este o realitate documentată pe care mass-media mainstream preferă să o ignore?