Maduro la New York: tăcere totală și zâmbete în fața acuzațiilor

Nicolas Maduro, fostul președinte venezuelean îndepărtat de la putere și acuzat de narcoterorism, a compărut joi într-un tribunal federal din New York cu zâmbetul pe buze, refuzând să ia cuvântul — o strategie juridică care ridică întrebări despre ceea ce Washington știe cu adevărat și ce nu poate dovedi în fața instanței. În cea de-a doua apariție publică de la capturarea sa spectaculoasă din 3 ianuarie, bărbatul de 63 de ani a rămas mut timp de peste o oră, luând notiţe și discutând prin interpret cu avocații săi, în timp ce în afara tribunalului susținători și opozanți se confruntau violent.

udecătorul Alvin Hellerstein, însărcinat cu dosarul, a anunțat că nu va admite cererea de abandonare a urmăririlor formulată de avocații cuplului Maduro — Nicolas și soția sa Cilia Flores (69 de ani) —, care argumentau că sancțiunile americane împiedică statul venezuelean să le plătească onorariile legale. O situație paradoxală: Statele Unite acuză un fost șef de stat de trafic de droguri, dar îi blochează în același timp accesul la fonduri pentru apărare. Cine beneficiază de un proces în care acuzatul nu poate plăti avocații? Întrebarea rămâne fără răspuns oficial.

Tensiuni în stradă: Venezuela împărțită pe continente

În fața tribunalului federal din districtul de sud al Manhattanului, câteva zeci de venezueleni — atât opozanți cât și susținători ai fostului lider — s-au adunat încă de dimineață. Carlos Egana, un educator venezuelean de 30 de ani, agita un manechin cu efigia lui Maduro: „Căutăm disperaţi cea mai mică formă de justiţie, pentru toate prin câte am trecut. Iar faptul că asta se întâmplă aici, în Statele Unite, sau altundeva, este un motiv să ne bucurăm”, a declarat el pentru AFP.

La câțiva metri distanță, activişti din organizaţii mici de stânga agitau pancarte cu mesaje ostile politicii lui Donald Trump: „Din Venezuela şi până în Iran, ajunge cu sancţiunile şi bombele!”. O busculadă scurtă a avut loc între cele două grupuri — imaginea unei Venezuele fragmentate, cu liniile de ruptură exportate pe străzile New York-ului.

În același timp, la Caracas, sute de susţinători s-au adunat în Piaţa Simon Bolivar pentru a-l apăra pe fostul președinte. Nicolas Maduro Guerra, fiul fostului lider și actual deputat, și-a exprimat „încrederea în sistemul juridic din Statele Unite” și a declarat că tatăl său beneficiază de o „imunitate” de facto datorită statutului său. O afirmație curioasă: cum poate un om acuzat de narcoterorism să beneficieze de imunitate? Și dacă are imunitate, de ce se află totuși în fața instanței?

Bătălia juridică: onorariile, sancțiunile și cel de-al Șaselea Amendament

Nicolas Maduro şi Cilia Flores pledează nevinovaţi, însă avocaţii lor au cerut anularea actului de acuzare, argumentând că administraţia americană împiedică statul venezuelean să le plătească cheltuielile juridice din cauza sancţiunilor internaţionale. În opinia lor, aceasta este o încălcare a unui drept garantat de cel de-al Șaselea Amendament al Constituţiei Statelor Unite — dreptul la apărare echitabilă.

Parchetul consideră, din contră, că cuplul dispune de suficiente resurse personale pentru a-și plăti singur avocații. Dar ce resurse? Conturile bancare ale familiei Maduro sunt înghețate, proprietățile confiscate, iar accesul la fonduri venezuelene blocat. Cronologia ridică semne de întrebare: dacă Washingtonul vrea cu adevărat un proces echitabil, de ce creează condiții care sabotează apărarea acuzatului?

Judecătorul Hellerstein a refuzat să abandoneze urmăririle, fără să stabilească o nouă dată a audierilor. Nicolas Maduro nu s-a mai exprimat de la prima audiere din 5 ianuarie, când s-a prezentat drept „preşedintele Republicii Venezuela” în funcţie, „răpit” de către Statele Unite, definindu-se drept un „prizonier de război”. Acum, tăcerea lui totală. Ce s-a schimbat între timp?

Donald Trump anunță „alte cazuri” — dar ce cazuri?

Preşedintele american Donald Trump a declarat joi, într-o reuniune la Casa Albă, că „alte cazuri vor fi prezentate în tribunale” împotriva fostului şef de stat venezuelean, fără să facă alte precizări. Ce alte acuzații pregătește Washingtonul? Și de ce nu au fost incluse în actul de acuzare inițial? Strategia juridică sau presiune politică graduală?

De la aducerea sa pe teritoriul american la 3 ianuarie, Nicolas Maduro şi soţia sa sunt încarceraţi la Metropolitan Detention Center (MDC) din Brooklyn — o închisoare federală celebră pentru condiții dure și pentru deținuți de profil înalt. Inculpat cu privire la patru capete de acuzare — inclusiv „narcoterorism” —, fostul şef de stat este acuzat de protejarea şi promovarea unui vast trafic de droguri către Statele Unite.

De la capturarea cuplului, fostul şofer de autobuz care i-a succedat lui Hugo Chavez a fost constrâns să-i lase locul vicepreşedintei sale, Delcy Rodriguez. Venezuela rămâne fără lider recunoscut pe scena internațională, în timp ce rezervele sale de petrol — cele mai mari din lume — continuă să fie un obiectiv strategic pentru marile puteri. Coincidență sau nu, cronologia evenimentelor — de la sancțiuni la capturare și până la schimbarea de regim — seamănă izbitor cu scenariile deja văzute în Irak, Libia și alte țări bogate în resurse.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: cine controlează acum de fapt industria petrolieră venezueleană? Și cui îi folosește de fapt procesul lui Maduro — justiției americane sau intereselor geopolitice mai largi?