Kurzii refuză să fie „vârful de lance

Liderii kurzi din Irak au refuzat categoric să devină forța proxy a Statelor Unite într-o eventuală invazie terestră în Iran — o decizie care pune sub semnul întrebării întreaga strategie americană în regiune și care relevă, încă o dată, că Washington are o problemă de credibilitate în Orientul Mijlociu. Ceea ce oficialii americani prezintă drept „parteneriat strategic” este perceput de kurzi exact cum este: o utilizare tactică urmată de abandon.

otrivit unui raport Axios citat sâmbătă, oficiali din Guvernul Regional Kurd (KRG) din nord-estul Irakului au declarat explicit că nu au încredere în Statele Unite și că refuză să participe la atacurile comune americano-israeliene asupra Iranului. Motivul? Kurzii știu că ar putea suferi represalii iraniene masive fără ca SUA să le ofere în schimb protecție reală — nici terestră, nici aeriană.

„Kurzii nu trebuie să fie vârful de lance în acest conflict”, a declarat un oficial senior KRG pentru Axios. Tonul este ferm, iar mesajul clar: de această dată, kurzii nu mai cad în capcană.

Coincidență sau tipar? Câte „trădări” mai suportă un popor?

Istoricul relațiilor kurdo-americane este un studiu de caz despre ceea ce se întâmplă când o mare putere folosește un popor ca instrument, apoi îl abandonează când nu mai e convenabil. Analiști militari și observatori ai Orientului Mijlociu au încercat recent să numere de câte ori kurzii au fost efectiv „aruncați sub autobuz” de către Washington — și au ajuns la concluzia că s-a întâmplat de cel puțin nouă ori.

Cea mai recentă „trădare” a avut loc cu doar câteva luni în urmă, când Pentagonul s-a retras rapid din nordul Siriei și le-a spus pur și simplu Forțelor Democrate Siriene (SDF), conduse de kurzi, să se integreze în armata siriană condusă acum de guvernul Jolani/Sharaa. Problema? Noii conducători de la Damasc — foști militanți HTS — îi urăsc pe kurzi. SDF luptase ani de zile împotriva acestor islamiști sunniți radicali, iar acum trebuiau să devină „parteneri”. Absurd, dar previzibil.

De asemenea, SUA nu au intervenit niciodată serios pentru a opri bombardamentele aeriene turcești asupra kurzilor sirieni și irakieni, desfășurate an de an. Ce tip de aliat face asta?

Ce nu se spune: de ce kurzii rămân „neutri”

Oficialul KRG a explicat că kurzii irakieni rămân „neutri” pentru că „nu există claritate” cu privire la obiectivele reale ale Washingtonului în Iran. Dorește SUA o schimbare completă de regim sau doar o „schimbare de personal” la vârf? Președintele Trump a declarat că Statele Unite vor fi implicate în decizia privind cine va conduce Iranul în viitor, dar nu a explicat niciodată cum ar funcționa acest lucru în practică. Obiectivele războiului par să se schimbe rapid, în funcție de interacțiunile zilnice ale Casei Albe cu presa.

Ceea ce nu apare în rapoartele mainstream este întrebarea evidentă: cine beneficiază de fapt de pe urma acestei ambiguități? Kurzii sunt lăsați să ghicească, Iranul se pregătește, iar Washingtonul păstrează „flexibilitatea strategică” — un eufemism pentru „nu avem un plan coerent”.

Un plan sortit eșecului? Realitatea demografică și militară

Ideea unei forțe kurde proxy care să invadeze Iranul este privită de mulți analiști ca fiind sortită eșecului. Iranul are peste 90 de milioane de locuitori și o structură militară puternică condusă de Garda Revoluționară (IRGC). O incursiune kurdă ar fi percepută de Tehran ca un simplu „ac de gămălie” — enervant, dar departe de a fi decisiv. În schimb, represaliile ar cădea cel mai dur asupra comunităților kurde din întreaga regiune, iar miliții șiite din Irak s-ar putea alătura Iranului.

Un raport CNN anterior susținea că CIA a început să înarmeze forțe kurde ostile Republicii Islamice Iran după ce SUA și Israelul au lansat Operațiunea Epic Fury. Inițial, președintele Trump a exprimat public sprijin pentru implicarea kurdă în conflict, dar apoi și-a inversat rapid poziția sâmbătă. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce schimbarea bruscă? Cine a intervenit? Ce presiuni s-au exercitat în culise?

Scurgerea „planului de înarmăre” — greșeală sau sabotaj?

În prezent, mulți lideri kurzi sunt furioși că oficiali americani au „scurs” intenția de a înarma kurzii împotriva Iranului. Această scurgere pune efectiv o țintă uriașă pe spatele fiecărui kurd iranian în ochii conducerii militare de la Teheran. Coincidență? Sau o modalitate de a „testa apele” fără a-și asuma responsabilitatea?

Kurzii nu mai sunt naivi. Ei știu că, odată ce devin „proxy”, devin și dispensabili. Și de această dată, par hotărâți să nu repete greșelile trecutului.