Franța și Italia negociază cu Iranul: ce nu spune Washingtonul

În timp ce Pentagonul își contrazice propriile declarații despre minele din Strâmtoarea Hormuz, Franța și Italia au deschis negocieri directe cu Teheranul pentru trecerea sigură a petrolierelor — fără să consulte Washingtonul. Coincidență sau recunoașterea faptului că Europa nu mai crede în capacitatea SUA de a rezolva criza pe care tocmai a declanșat-o?

onform Financial Times, care citează surse din capitalele europene, discuțiile au început după ce India a solicitat un acord similar cu Iranul. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că aceste negocieri bilaterale subminează direct autoritatea NATO și marchează o fisură majoră în coeziunea transatlantică — exact în momentul în care Washingtonul pretinde că are totul sub control.

Secretarul Apărării american, Pete Hegseth, a declarat vineri dimineața că “nu există dovezi clare că Iranul a plasat mine” în strâmtoare. Această afirmație vine după o avalanșă de rapoarte din mijlocul săptămânii care confirmau existența a cel puțin o duzină de mine. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce Pentagon își schimbă narativa atât de rapid? Ce informații au apărut între timp?

Realitatea de pe teren este limpede: strâmtoarea este de facto închisă, cu posibila excepție a navelor chineze și, eventual, indiene. Trei oficiali europeni au confirmat pentru Financial Times că discuțiile cu Teheranul urmăresc “repornirea exporturilor de petrol și gaze fără extinderea conflictului”. Franța conduce aceste discuții, iar Italia a făcut demersuri similare.

Cine beneficiază de această situație? China și India — cele două țări care, împreună, reprezintă peste jumătate din traficul normal de petrol prin Hormuz (7 milioane de barili pe zi). Adăugați la aceasta conducta saudită Est-Vest, capabilă să redirecționeze încă 7 milioane de barili pe zi, și blocada se diminuează considerabil. Pentru cine rămâne închisă, de fapt, strâmtoarea?

Hegseth a încercat să minimalizeze rapoartele CNN care sugerează că planificatorii militari americani nu au luat în calcul închiderea Hormuz ca răspuns la atacurile asupra Iranului: “Asta fac ei mereu, țin strâmtoarea ostatică. CNN nu crede că ne-am gândit la asta? E un raport fundamental neserios”, a declarat secretarul Apărării, atacând credibilitatea presei în loc să ofere răspunsuri concrete.

La 13 zile de la începutul conflictului cu Iranul, Statele Unite nu au efectuat nicio acțiune concretă în strâmtoare și nu s-a raportat nicio escortă navală americană. Scepticii pun întrebări legitime: unde sunt planurile elaborate despre care vorbea Pentagonul? De ce strategia rămâne neclară, în timp ce Europa negociază pe cont propriu cu Teheranul?

Ceea ce observatorii independenți remarcă este un flux constant de declarații din partea Casei Albe și Pentagonului, dar fără o strategie coerentă sau acțiuni concrete. În acest vid de leadership, puterile europene — tradițional aliniate cu Washington — aleg să negocieze direct cu Iranul. Această evoluție marchează o schimbare tectonică în raporturile de putere globale, pe care mass-media mainstream preferă să o ignore.

Întrebarea care rămâne fără răspuns: dacă administrația Trump avea cu adevărat un plan pentru Hormuz, de ce Europa simte nevoia să negocieze pe cont propriu? Și mai important: ce alte “planuri” americane se vor dovedi la fel de inconsistente în următoarele săptămâni?