CIA armează kurzii în Iran: cine beneficiază de haosul planificat?

Operațiunea Epic Fury a Washingtonului în Iran nu e doar despre rachete și drone — CIA lucrează deja la un plan de insurgență pe termen lung, armând forțe kurde pentru a declanșa o răscoală populară, au confirmat surse americane pentru CNN. Coincidență sau nu, scenariul seamănă izbitor cu ceea ce s-a întâmplat în Siria și Irak: minorități armate, regimuri destabilizate, haos prelungit. Cine beneficiază?

dministrația Trump a intrat în discuții active cu grupuri de opoziție iraniană și lideri kurzi din Irak pentru a le furniza suport militar, au declarat mai multe persoane familiarizate cu planul. Printre potențialii parteneri: forțele kurde din nord-vestul Iranului, populațiile sunnite de-a lungul frontierei de sud-vest și — atenție aici — organizația MEK (Mojahedin-e Khalq), un grup cu legături istorice controversate, inclusiv cu serviciile israeliene și CIA.

Grupurile kurde armate dispun de mii de luptători de-a lungul graniței Irak-Iran, în principal în Kurdistan irakian. Mai multe dintre aceste grupuri au publicat declarații publice de la începutul războiului, sugerând acțiuni iminente și îndemn la defecțiune pentru forțele militare iraniene. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a lovit deja poziții kurde cu zeci de drone, semn că Teheranul ia amenințarea în serios.

Dar ce nu se menționează în rapoartele oficiale: armarea kurzilor invită aproape automat o intervenție turcească transfrontalieră în nordul Iranului. Ankara a avertizat repetat împotriva oricărei insurgențe kurde armate — iar Turcia e membră NATO. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce Washington riscă să provoace un aliat strategic pentru a destabiliza Iranul? Sau poate că tocmai asta e scopul: fragmentare, haos controlat, state slabe care nu mai pot rezista presiunii externe.

Retorica lui Trump: ecourile Irakului din 2003

Președintele Trump a încercat să articuleze justificarea războiului într-o conferință de presă la Casa Albă, alături de cancelarul german Friedrich Merz. „Ne descurcăm foarte bine,” a declarat Trump. „Nu mai au marină; a fost distrusă. Nu mai au aviație; a fost distrusă. Nu mai au sisteme de detectare aeriană — distruse. Radarele, practic totul a fost distrus.”

Întrebat de ce nu a existat un plan de evacuare pentru americanii din Orientul Mijlociu înainte de loviturile de sâmbătă, Trump a răspuns: „Ei bine, pentru că totul s-a întâmplat foarte repede.” A adăugat: „Am crezut că vom fi atacați. Ei se pregăteau să atace Israelul.” Când a fost întrebat dacă Israelul i-a forțat mâna, Trump a replicat: „Nu, de fapt, eu le-am forțat mâna lor.”

Dar cea mai revelatoare declarație a venit când Trump a admis incertitudinea schimbării de regim: „Presupun că cel mai rău scenariu ar fi să facem asta, și apoi cineva preia puterea care e la fel de rău ca persoana anterioară, nu? Asta s-ar putea întâmpla. Nu vrem ca asta să se întâmple.” Exact aceeași retorică a fost folosită în 2003 pentru a justifica invazia în Irak — și știm cum s-a terminat.

Trump a susținut că dacă nu ar fi atacat Iranul, acesta ar fi declanșat deja un război nuclear cu mai multe țări, deoarece „sunt pur și simplu răi și bolnavi mintal”. Tonul, limbajul, structura argumentației — totul seamănă cu discursul lui George W. Bush despre „axa răului”. Ceea ce nu se spune: cine a furnizat informațiile privind presupusul pericol iminent? Și de ce aceste informații nu au fost prezentate public înainte de atac?

Reacția Iranului: autonomie descentralizată și răzbunare precisă

Iranul nu a rămas pasiv. Dronele și rachetele iraniene au lovit ambasada SUA din Riad de două ori marți, provocând prăbușirea parțială a acoperișului. Un atac similar a vizat consulatul american din Dubai și o stație CIA din Arabia Saudită — o lovitură simbolică semnificativă pentru Republica Islamică, conform Washington Post.

Mai mult, infrastructura energetică din Golful Persic a fost țintită: portul Fujairah din EAU — un hub major de încărcare petrolieră în afara Strâmtorii Hormuz — a fost lovit de drone, la fel și portul Salalah din Oman. Irakul a redus producția de țiței cu 1,16 milioane de barili pe zi (bpd) la câmpurile West Qurna 2 și Rumaila, iar oficialii avertizează că peste 3 milioane bpd ar putea fi oprite în următoarele zile dacă tancurile petroliere nu pot accesa terminalele de încărcare.

Surse neoficiale confirmă că Iranul a pus în aplicare un protocol de urgență strict după moartea Ayatollahului: unitățile IRGC și diverse comandamente militare din întreaga țară au început să acționeze autonom în cadrul propriilor lanțuri de comandă, astfel încât o lovitură de decapitare a statului să nu perturbe răzbunarea în curs. Ceea ce înseamnă: chiar dacă întreaga conducere centrală ar fi eliminată, Iranul are capacitatea de a continua contraatacul.

Cine beneficiază de fapt?

Prețurile petrolului au explodat. Irakul a închis 1,16 milioane bpd, Qatarul și-a suspendat producția de GNL, Strâmtoarea Hormuz — prin care trece aproximativ o cincime din consumul global de petrol — este practic blocată. Companiile de asigurări refuză să acopere navele care tranzitează zona. Cine câștigă?

Pe termen scurt: producătorii de petrol din afara regiunii (SUA, Rusia, Venezuela), companiile de apărare (contracte masive pentru interceptori Patriot și sisteme THAAD), firmele de reconstrucție (care vor primi contracte de miliarde după ce praful se va așeza). Pe termen lung: oricine dorește ca Iranul să rămână slab, fragmentat și incapabil să proiecteze putere regională — ceea ce include Israelul, Arabia Saudită, EAU și, evident, Washingtonul.

Dar ce nu se spune: armarea insurgențelor etnice și religioase în Iran ar putea deschide cutia Pandorei. Kurzii, sunniții, baluciștanii — toți ar putea cere autonomie sau independență. Scenariul Irakului post-2003 sau al Siriei post-2011 ar putea fi replicat, dar de data aceasta într-o țară de 88 de milioane de locuitori, cu o economie mult mai mare și o poziție geostrategică crucială. Haosul nu ar rămâne conținut în Iran — s-ar răspândi în întreaga regiune.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Sâmbătă: SUA și Israelul lansează Operațiunea Epic Fury, ucigând Ayatollahul Khamenei în prima lovitură. Duminică: Trump ține un apel cu lideri kurzi din Irak pentru a discuta despre „ce urmează”. Luni: CIA începe discuții active cu grupuri de opoziție iraniană pentru a le furniza arme. Marți: drone iraniene lovesc ambasada SUA din Riad, consulatul din Dubai și o stație CIA din Arabia Saudită.

Totul s-a întâmplat „foarte repede”, după cum a spus Trump. Sau poate că totul era planificat de luni de zile, iar asasinarea Ayatollahului a fost doar pretextul pentru a pune în mișcare un plan mult mai amplu de destabilizare regională? Surse apropiate sugerează că discuțiile cu kurzii și MEK nu au început duminică — ele erau în desfășurare de săptămâni, dacă nu luni.

Ce urmează?

Pentagonul a publicat obiectivele Operațiunii Epic Fury: demilitarizarea Iranului, eliminarea „regimului terorist”, protejarea SUA de amenințări actuale și viitoare, asigurarea că Iranul nu va poseda arme nucleare. Dar cine definește „eliminarea regimului”? Și ce se întâmplă după? Cine va guverna Iranul? Un alt șah susținut de Occident? O coaliție fragilă de grupuri etnice și religioase care se urăsc reciproc? Sau un vid de putere în care grupări extremiste vor prospera?

Administrația Trump nu are răspunsuri clare. Secretarul Apărării Hegseth a admis: „Orele, zilele și poate săptămânile care urmează vă vor provoca. Va exista zgomot și confuzie.” Cu alte cuvinte: nici ei nu știu exact ce fac.

Ceea ce știm este că șase militari americani au fost uciși deja, zeci sunt răniți, trei avioane F-15 au fost doborâte din greșeală de focul prietenesc, iar bazele americane din Kuweit, Irak, Arabia Saudită și Bahrain sunt sub atac constant. Israelul a extins operațiunile pe un al doilea front, intensificând atacurile aeriene asupra Libanului și lansând o nouă incursiune terestră în sud. Beirutul este din nou sub bombe israeliene.

Iar acum, conform surselor israeliene, Arabia Saudită se pregătește să atace Iranul „în curând”, după ce a fost atacată ieri. Războiul se extinde. Exact cum s-a întâmplat în Irak. Exact cum s-a întâmplat în Siria. Exact cum s-a întâmplat în Libia. Coincidență?