Povestea lui Shin In Geun, evadat dintr-un lagăr nord-coreean, în DILEMA

urnalistul Andrei Manolescu semnează în revista DILEMA un text despre cartea „Evadare din lagărul 14”, a jurnalistului american Blaine Harden, apărută în traducere românească în 2026 la Editura Corint. Volumul reconstituie povestea lui Shin In Geun, prezentat de autor drept singurul om cunoscut care a reușit să evadeze dintr-un lagăr de muncă forțată pentru deținuți politici din Coreea de Nord și, ulterior, din țară.

Potrivit relatării, Shin s-a născut chiar în interiorul lagărului, dintr-o relație numită de autorități „căsătorie de răsplată”, acordată uneori deținuților ca recompensă pentru muncă susținută sau pentru denunțuri. Tatăl său ar fi fost condamnat la detenție pe viață din cauza fugii unui frate în Coreea de Sud, relatează Harden în carte.

O copilărie marcată de foamete și violență

Conform descrierii din volum, deținuții din lagăr primeau hrană o singură dată pe zi, în cantități abia suficiente pentru supraviețuire, iar copiii erau înscriși într-un sistem educațional rudimentar, supravegheat de instructori înarmați care puteau aplica pedepse extreme. Harden notează că Shin ar fi ajuns, în acele condiții, să asocieze ideea de libertate cu imaginea unei mese obișnuite, povestită de alți deținuți.

Potrivit cărții, Shin și-ar fi denunțat, în copilărie, mama și fratele, bănuiți că ar fi plănuit o evadare, fiind el însuși instruit în acest sens de sistemul lagărului; cei doi au fost executați, iar Shin a asistat la execuție. Manolescu subliniază, în textul de opinie din DILEMA, paralela istorică dintre asemenea practici și alte regimuri totalitare ale secolului XX.

Readaptarea la o viață în libertate

După evadare, Shin a trebuit să învețe, practic de la zero, reguli elementare ale vieții în societate, nefiind expus propagandei politice a regimului, dar păstrând sechele psihice și fizice grave, potrivit cărții lui Harden. Într-un dialog citat în carte, întrebat cum se descurcă, Shin ar fi răspuns: „Evoluez de la starea de animal”.

Autorul cărții mai arată că, din cauza foametei din anii ’90, statul nord-coreean nu ar mai fi reușit să controleze în totalitate comerțul ilegal de la granița cu China, ceea ce ar fi permis pătrunderea unor informații despre lumea exterioară prin intermediul unor aparate electronice ieftine. Potrivit lui Shin, citat în carte, într-un scenariu de colaps al regimului, autoritățile ar putea decide distrugerea lagărelor politice, inclusiv a deținuților, pentru a elimina probele unor eventuale crime împotriva umanității — o posibilitate pe care Shin o prezintă ca avertisment, nu ca fapt confirmat.

În analiza sa, Andrei Manolescu notează, ca opinie proprie, că readaptarea lui Shin nu ar fi fost simplă nici în Coreea de Sud, nici în Statele Unite, unde acesta ar fi constatat un interes redus al populației față de situația din Coreea de Nord, pe fondul preocupărilor legate de competiția socială și de teama unui conflict militar. Manolescu consideră, în același text de opinie, că țările democratice prospere ar avea o responsabilitate morală legată de coexistența cu regimuri autoritare de acest tip.