Opțiunea nucleară în Iran: ce spune un analist de pe Wall Street
economie libera

Opțiunea nucleară în Iran: ce spune un analist de pe Wall Street

D
⏱ 5 min de citit

e opt luni, fiecare știre despre Iran vine cu același scenariu dublu: luni se vorbește despre pace, iar vineri despre „pregătire de luptă”. Săptămâna aceasta nu a făcut excepție. Președintele american Donald Trump a declarat, ieșind de la o întâlnire cu premierul Qatarului, că o acțiune militară împotriva Iranului „nu pare necesară în acest moment”, la o zi după ce spusese pentru CNN că o nouă campanie de bombardamente este „foarte puțin probabilă” dacă negocierile avansează. Piețele au reacționat cu un avans general, indicele S&P 500 închizând în creștere cu 2,4%, iar petrolul Brent coborând sub 95 de dolari pe baril.

Dar în același interval de 72 de ore, potrivit relatărilor citate în presă, SUA au desfășurat lovituri descrise de Trump drept „minore” asupra insulei Qeshm, Garda Revoluționară Iraniană a raportat că alte trei tancuri petroliere au luat foc în Strâmtoarea Hormuz, o rachetă atribuită rebelilor houthi a avariat un turn Aramco din Riyadh, iar conducta Est-Vest a Arabiei Saudite a fost lovită în regiunea Medina. Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că nu se întrevede nicio descoperire în negocieri.

Ce spune analiza de pe Wall Street

Într-o notă publicată de analistul veteran în apărare Byron Callan, de la firma Capital Alpha, se recunoaște ceva ce puțini analiști au curajul să admită: nimeni nu știe cu certitudine dacă SUA și Israel vor lovi din nou Iranul la scară largă în lunile noiembrie-decembrie. Potrivit lui Callan, piețele „par să aibă leșinuri de fiecare dată când apare speranța unui acord de pace”, deși există precedente de negocieri întrerupte brusc chiar în momentul reluării loviturilor.

Analiza evaluează capacitatea militară disponibilă: două portavioane americane cu aproximativ 96 de aeronave de luptă, plus submarine și distrugătoare, la care s-ar putea adăuga un al treilea portavion, deși sosirea acestuia nu este așteptată înainte de mijlocul lunii noiembrie, potrivit altor surse bancare. Forța aeriană israeliană ar dispune de un număr similar de aeronave față de campania din primăvară, dar și-ar fi refăcut doar parțial rezervele de muniție folosite atunci.

Piesa care nu se leagă: o schimbare de regim prin aer

Callan este tranșant în privința limitelor unei campanii aeriene: aceasta ar putea face viața iranienilor „mizerabilă” și ar reduce capacitatea economică a regimului, însă cea mai mare parte a armatei iraniene și a Gărzii Revoluționare ar supraviețui probabil oricărei campanii aeriene, oricât de intensă. Este, potrivit analistului, aceeași concluzie la care ar fi ajuns serviciile de informații americane la două săptămâni după începerea războiului, motiv pentru care administrația americană ar fi mizat, prin vocea secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, pe o strategie de presiune economică asupra regimului.

În plus, stocurile de interceptoare antirachetă americane ar fi sub presiune: atacul houthi asupra turnului Aramco și lovitura din 8 septembrie asupra unei baze din Iordania, apărată cu zeci de rachete Patriot și THAAD, ar fi costat, după calculele citate în notă, aproximativ jumătate de miliard de dolari într-o singură noapte de apărare.

Întrebarea despre arma nucleară

Speculațiile privind o eventuală lovitură nucleară asupra unui sit subteran iranian, cunoscut informal drept „Muntele Târnăcop” (Pickaxe Mountain), au circulat încă din octombrie, când Pentagonul ar fi analizat varianta celei mai mari bombe convenționale din arsenal, iar Trump ar fi declarat că nu intenționează să recurgă la arme nucleare. Zvonurile au fost alimentate și de relatări din presa britanică potrivit cărora autoritățile iraniene ar fi distribuit tablete de iodură de potasiu în apropierea siturilor nucleare — o măsură de precauție în caz de contaminare radioactivă.

Callan nu se așteaptă la o asemenea lovitură, dar scrie negru pe alb că posibilitatea „nu poate fi exclusă 100%”. Argumentele împotriva unui asemenea scenariu, potrivit analizei sale, sunt trei: ar sparge un tabu internațional care rezistă din 1945, cu riscul ca Rusia să considere legitimă folosirea armelor nucleare în Ucraina sau ca alte state să caute propriul arsenal nuclear; ar polariza radical politica internă americană și relațiile cu aliații, cu efecte probabil negative asupra bugetului de apărare; și, fără inspectori independenți la fața locului, nimeni nu ar putea confirma dacă instalația subterană a fost efectiv distrusă.

Ce rămâne neexplicat

Rămâne deschisă întrebarea cum ar arăta următoarea mișcare: o reluare a loviturilor militare clasice, un atac mai larg asupra infrastructurii energetice și civile, sau o „lovitură finală” asupra unui obiectiv nuclear, suficient de simbolică încât să permită Washingtonului să declare misiunea încheiată. Potrivit unor estimări citate din piața financiară, șansele ar fi împărțite relativ egal între reluarea loviturilor și acordarea unui nou răgaz diplomației.

Nimeni nu poate spune cu certitudine, deocamdată, dacă acest război se va încheia prin negociere, prin bombardamente convenționale sau printr-un scenariu care să rescrie regulile folosirii armelor nucleare de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial încoace. Cert este că, între timp, interceptoarele continuă să fie trase, tancurile petroliere continuă să ardă în Hormuz, iar conductele de ocolire din Arabia Saudită rămân ținte vulnerabile — indiferent ce cred piețele bursiere într-o zi de luni.

adevăruri.ro este partener LIXRA Media Intelligence Network