Teoria libertariană: trei căi de piață pentru a limita imigrația
economie libera

Teoria libertariană: trei căi de piață pentru a limita imigrația

A
⏱ 4 min de citit

i observat vreodată cum, în dezbaterea despre imigrație, soluția propusă e mereu aceeași: mai multă putere pentru poliția federală, mai mulți bani ai contribuabilului cheltuiți pe control la frontieră? Potrivit unui text publicat de institutul libertarian Mises, ar exista și o altă cale, una care nu cere nicio extindere a aparatului de stat, ci, dimpotrivă, reducerea lui.

Autorul, economistul Ryan McMaken, pleacă de la o observație simplă: mulți susținători ai pieței libere resping ideea de a da mai multă putere poliției federale americane, deși recunosc, potrivit unor studii citate în articol, că imigrația generează costuri bugetare semnificative prin programe sociale. Un raport al Oficiului de Buget al Congresului SUA din 2023 ar fi arătat că valul de imigranți din 2021 a produs cheltuieli guvernamentale mai mari decât veniturile aduse.

Ce spune versiunea oficială a dezbaterii

În spațiul public american, varianta dominantă e una binară: fie accepți extinderea agențiilor de control al imigrației, cu puteri de arestare fără mandat, fie accepți statu-quo-ul, cu o imigrație puternic subvenționată de taxele plătite de populația nativă. McMaken susține că această dihotomie e falsă și că există soluții de piață liberă, nefolosite până acum în dezbatere.

Piesa care nu se leagă

Ciudat e că rareori cineva pune în discuție cetățenia însăși ca pârghie. Potrivit autorului, cetățenia americană nu apare nicăieri în Declarația Drepturilor (Bill of Rights) – nici cuvântul “cetățean”, nici “naturalizare” nu există în acel text fondator. Dacă cetățenia ar fi fost esențială pentru protecția proprietății, s-ar fi regăsit acolo, argumentează el. Concluzia lui: cetățenia e, în sistemul american actual, mai degrabă un instrument politic și administrativ decât un drept de proprietate.

Ce cred susținătorii acestei teorii economice

Primul instrument propus de McMaken ar fi un moratoriu asupra naturalizării – fără cheltuieli, fără angajați noi, ba chiar cu reducerea birocrației existente. Argumentul lui: cetățenia ar funcționa ca o nadă pentru imigrație, pentru că dă acces la vot și, implicit, la extinderea beneficiilor sociale. Citând un studiu al Centrului pentru Studii de Imigrație, autorul notează: „53% dintre gospodăriile conduse de imigranți au folosit cel puțin un program major de asistență socială, față de 37% la gospodăriile născute în SUA”.

A doua propunere ar fi tăierea accesului la asistență socială pentru toți imigranții, legali și ilegali deopotrivă. Potrivit lui McMaken, contrar unui mit vehiculat des în discursul conservator, imigranții legali ar avea, de fapt, acces mai larg la programele federale decât cei ilegali, ceea ce ar face distincția legal-ilegal irelevantă din perspectiva costurilor fiscale.

A treia idee, cea mai radicală dintre cele trei, ar fi abolirea legilor americane anti-discriminare la angajare și la prestarea de servicii, pe motiv că acestea ar forța, indirect, integrarea economică a imigranților în detrimentul libertății de asociere a angajatorilor. Autorul susține că, până în anii 1960, o afacere americană putea alege cu cine face comerț, iar revenirea la acest principiu ar fi, în opinia sa, o chestiune de respectare a dreptului de proprietate, indiferent de efectul asupra imigrației.

Ce răspund scepticii

Aceste propuneri rămân, deocamdată, idei dintr-un text de opinie publicat de un institut cu o orientare ideologică declarată, libertariană, și nu politici aflate în dezbatere legislativă reală. Criticii unor astfel de abordări ar putea obiecta că retragerea protecțiilor anti-discriminare ar deschide calea unor forme de excludere pe criterii etnice sau naționale, iar tăierea accesului la servicii esențiale pentru populații vulnerabile ridică probleme etice și sociale pe care textul original nu le discută în detaliu.

Ce rămâne neexplicat

Dincolo de argumentele economice, rămâne o întrebare deschisă: ar funcționa, în practică, un sistem în care accesul la cetățenie, la asistență socială și la piața muncii ar fi reglementat exclusiv prin mecanisme de piață, fără nicio intervenție a statului? Autorul sugerează că simpla opoziție pe care astfel de idei ar întâmpina-o din partea autorităților ar fi, în sine, un semn că direcția e corectă. Judecă singur dacă acest argument ține sau dacă e doar o formă de a ocoli o dezbatere mai complicată.

adevăruri.ro este partener LIXRA Media Intelligence Network