O terapeută scrie despre cum a renunțat să aștepte „salvarea” din exterior

llison Jeanette Briggs, terapeută specializată în codependență și traume din copilărie, povestește într-un eseu personal publicat pe platforma americană Tiny Buddha cum și-a reinterpretat propria înclinație spre simboluri, coincidențe și gândire magică, pe care o numește „Dream Weaver” (țesătoare de vise).

Potrivit autoarei, capacitatea de a găsi legături între povești, vise, numere repetitive sau semne astrologice a fost dintotdeauna parte din firea ei, dar copilăria dificilă i-ar fi dat acestei trăsături un rol precis: acela de a întreține speranța că, într-o zi, cineva avea să o observe și să o scoată dintr-o situație de pericol pe care nu o putea controla singură.

De la povești de salvare la relații de adult

Briggs scrie că, în 2010, după un divorț dureros, a scris într-un jurnal, inspirată de o carte despre „legea atracției”, o viziune despre întâlnirea cu „sufletul pereche” pe o plajă din Florida, în 2014. Ani mai târziu, într-o călătorie reală în Florida, s-a surprins „scanând țărmul”, așteptând ca fantezia să se adeverească.

Autoarea leagă acest episod de un tipar mai larg: tendința de a proiecta bunătate și speranță asupra unor persoane sau situații neclare, inclusiv în relații în care, susține ea, ar fi ignorat semnale clare de comportament nepotrivit, preferând explicația care îi oferea liniște.

Semnificația pe care și-o atribuie ei însăși

Un episod central al eseului privește observarea repetată, timp de zece luni, a numărului „911”. În loc să caute interpretări externe, autoarea spune că a decis să își pună singură întrebarea despre ce înseamnă acel număr pentru ea, ajungând la concluzia că este un semnal personal legat de nevoia de protecție.

„Am petrecut o mare parte din viața mea așteptând ca cineva să observe că aveam nevoie de protecție”, scrie Briggs, adăugând că acum alege să își asume singură responsabilitatea de a cere ajutor, de a stabili limite sau de a se adresa unui avocat, unui prieten sau unui specialist atunci când este nevoie.

O poziție personală, nu un adevăr universal

Autoarea subliniază că eseul reflectă experiența și interpretarea ei proprie, nu o teorie validată științific despre semne sau coincidențe. Ea însăși evită să transforme credințele spirituale în certitudini: „Nu știu exact ce înseamnă acest semn sau această coincidență și aleg totuși să văd ceva cu sens în el”, scrie Briggs, precizând că asta nu înseamnă a nega realitatea, ci a accepta nesiguranța fără a renunța la ceea ce arată faptele.

Textul este un eseu de opinie și dezvoltare personală, bazat pe experiența subiectivă a autoarei, iar afirmațiile despre semnificația simbolurilor sau a coincidențelor rămân, prin natura lor, neverificabile și atribuite exclusiv perspectivei ei.