Granița invizibilă: de ce Iranul nu poate fi izolat complet
economie libera

Granița invizibilă: de ce Iranul nu poate fi izolat complet

T
⏱ 4 min de citit

rei state, trei refuzuri. Irak, Turcia și Pakistan au fost presate săptămâni la rând de Washington să-și sigileze granițele terestre cu Iranul. Niciunul nu a făcut-o pe deplin. De ce o superputere cu toate pârghiile economice la dispoziție nu reușește să convingă aliați și parteneri regionali să închidă câteva puncte de trecere?

Potrivit cotidianului american The New York Times, care citează trei oficiali irakieni și un oficial american, campania de izolare economică a Iranului s-a lovit de un zid de rezistență tăcută chiar din partea statelor vecine, state pe care Statele Unite se bazează ca parteneri strategici în regiune.

Ce spune versiunea oficială

Oficial, obiectivul este clar: blocarea armelor, a bunurilor sancționate și a veniturilor ilicite care ar trece prin granițele terestre ale Iranului și prin Marea Caspică. Pentru asta, armata americană a lansat Task Force Iron Gate, o unitate a Comandamentului Central (CENTCOM) dedicată exact acestei misiuni, parte a războiului economic declarat Teheranului.

Pe hârtie, planul pare simplu: fără trecere, fără comerț, fără oxigen economic pentru regimul iranian.

Piesa care nu se leagă

Realitatea de la graniță spune altă poveste. Turcia și-a păstrat aproape neschimbată politica de frontieră. Bagdad a refuzat cererea americană de a lăsa deschise doar două puncte de trecere cu Iranul, a închis temporar unul sau două drept concesie, iar gestul a stârnit nemulțumire în rândul populației irakiene. Pakistanul a tot deschis și închis mai multe puncte de trecere în ultimele săptămâni, invocând motive de securitate și administrative.

Potrivit oficialului american citat de NYT, presiunea americană a generat chiar o furie crescândă față de Washington în rândul aliaților și partenerilor din regiune. Mai mult, mai mulți vecini ai Iranului ar fi avertizat că blocarea rutelor comerciale vitale pentru comunitățile de pe ambele părți ale frontierei ar putea provoca, în cuvintele sursei citate, “insurecție civilă”.

Ce cred cei care văd aici o lecție de geopolitică

Ellie Geranmayeh, cercetătoare specializată pe Iran la European Council on Foreign Relations, susține că Teheranul păstrează o pârghie economică semnificativă asupra vecinilor săi. Dincolo de un comerț anual estimat la trei miliarde de dolari, Islamabad ar depinde puternic de livrările de combustibil iranian, în special gaz petrolier lichefiat, iar Bagdad ar obține mai mult de o treime din gazul care alimentează rețeaua sa electrică tot din Iran.

Analiștii care privesc situația din această perspectivă spun că nu e vorba de sfidare ideologică, ci de calcul economic rece: niciun stat vecin nu-și poate permite să-și taie singur o arteră energetică sau comercială esențială doar pentru a mulțumi o cerere externă.

Ce răspund scepticii

Nu toată lumea vede în acest episod un semn de slăbiciune americană. Scepticii atrag atenția că închiderile parțiale și temporare ale unor puncte de trecere, chiar dacă nu sunt sigilări complete, tot produc presiune economică asupra Teheranului, doar mai lent decât și-ar fi dorit arhitecții planului Iron Gate. Pentru ei, povestea nu e despre un eșec total, ci despre un instrument care funcționează parțial, într-o regiune unde interdependențele economice sunt prea adânci pentru soluții radicale.

Ce rămâne neexplicat

Rămân întrebări fără răspuns clar. Cât de aproape de o ruptură reală au fost aceste state atunci când au negociat cu Washington? Cât de mult din refuzul lor ține de calcul economic și cât de mult de presiunea populațiilor de graniță? Și ce rol joacă mișcările diplomatice recente, precum întâlnirea dintre liderul de la Kremlin și secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, Mohsen Rezaei, în care s-ar fi convenit construirea unor conducte pentru gaz rusesc către Iran?

Potrivit relatărilor, Rezaei a declarat că Iranul nu va redeschide Strâmtoarea Hormuz și nu va negocia până când Washingtonul nu îndeplinește șapte condiții, printre care încetarea ostilităților din regiune, ridicarea blocadei navale și a sancțiunilor, și deblocarea activelor iraniene înghețate. Deocamdată, blocada navală a Marinei americane rămâne în vigoare, iar strâmtoarea este restricționată de partea iraniană.

Judecă singur dacă ceea ce vedem e un plan care funcționează mai lent decât era anunțat, sau primul semn vizibil al limitelor presiunii economice într-o regiune unde granițele, pe hârtie, contează mai puțin decât rutele de supraviețuire ale oamenilor care trăiesc lângă ele.

adevăruri.ro este partener LIXRA Media Intelligence Network