Civilizația uitată din America: orașe cu piramide de 30 de metri
economie libera

Civilizația uitată din America: orașe cu piramide de 30 de metri

A
⏱ 6 min de citit

i auzit vreodată de un oraș american cu piramide înalte cât un bloc de zece etaje, apeducte și un rege care privea de sus peste 20.000 de supuși? Nu e vorba de Egipt, nici de America Centrală. E vorba, potrivit arheologului Ed Barnhart, de civilizația mississippiană, care ar fi înflorit chiar pe teritoriul actual al Statelor Unite — și despre care, spune el, aproape nimeni nu vorbește.

Invitat în podcastul Shawn Ryan Show, Barnhart, fondatorul Maya Exploration Center, a descris ceea ce numește „o civilizație deplină, de milioane de oameni, care a trăit pe tot estul Statelor Unite”. Potrivit lui, aceste societăți au apărut în jurul anului 900 e.n. și au ridicat orașe cu piramide de până la 30 de metri înălțime, sute de locuințe, ziduri de apărare și sisteme de gestionare a apei pe care el le numește „inginerie hidraulică”, cu apeducte ce alimentau rezervoare interioare.

Ce spune versiunea oficială

Manualele de istorie americane vorbesc, de regulă, despre populațiile amerindiene din acea epocă drept triburi organizate în jurul unor șefi locali, fără structuri statale complexe și fără monumente comparabile cu cele din Mesoamerica sau Egipt. Lipsa construcțiilor din piatră — mississippienii foloseau pământ bătătorit — a dus, spune Barnhart, la o subevaluare sistematică: „dacă nu sunt construite din piatră, cum ar putea fi complexe?”, a întrebat el, retoric.

Piesa care nu se leagă

Chiar numele folosit pentru conducătorii acestor orașe ridică semne de întrebare. Arheologii îi numesc, de obicei, „șefi” (chiefs), însă Barnhart refuză termenul: „un om care stă în vârful unei piramide, locuiește într-un palat și conduce peste 20.000 de oameni, eu îl numesc rege”, a spus el. În viziunea lui, orașele-stat mississippiene erau conduse de dinastii, cu rude ale regelui trimise să administreze orașele satelite — un sistem pe care l-ar fi exploatat mai târziu exploratorul spaniol Hernando de Soto, capturând rudele unui rege pentru a pătrunde în cetatea acestuia.

Cel mai mare dintre aceste orașe ar fi fost Cahokia, lângă actualul Saint Louis, estimat de Barnhart la 20.000 de locuitori în oraș și până la 50.000 în zona învecinată — cifre mai mari decât estimările general acceptate, care variază între 10.000 și 20.000 de locuitori la apogeul din jurul anilor 1100-1200. Piramida centrală, Monks Mound, ridicată în patru terase până la aproximativ 30 de metri, este considerată de UNESCO cea mai mare structură preistorică din pământ bătătorit din Lumea Nouă.

Groapa din Movila 72

Partea cea mai tulburătoare a relatării lui Barnhart ține de Movila 72, aflată în fața celei mai mari piramide din Cahokia. Arheologul descrie un grup de femei strangulate, îngropate în rânduri, un bărbat și o femeie așezați pe un strat de mărgele și scoici provenite de la mare distanță, și o groapă în care, spune el, „au început să arunce oameni — bărbați, femei și copii”, unii dintre ei, potrivit descrierii sale, încercând să se cațere afară. Un studiu al Universității din Illinois asupra oaselor și dinților din movilă a confirmat că multe dintre victime proveneau din zona locală. Barnhart citește episodul ca pe un act fondator violent, o „reordonare” a societății, după care sacrificiile de acest tip nu s-ar mai fi repetat.

Rădăcini mult mai vechi decât porumbul

Potrivit lui Barnhart, piramidele din regiune sunt mai vechi decât agricultura care a susținut mai târziu orașele mississippiene. El citează situl Poverty Point, din Louisiana, unde o movilă construită, spune el, în jurul anului 1300 î.e.n. ar fi fost ridicată în mai puțin de 90 de zile, potrivit unor cercetări citate de el. Movile și mai vechi, de la Watson Brake și de pe campusul LSU, ar data din jurul anului 2700 î.e.n. Întrebat de ce aceste informații nu ajung în manuale, arheologul a oferit o explicație personală: „cred că e vorba de destinul manifest”, a spus el, referindu-se la ideologia expansionistă americană din secolul XIX, care ar fi tratat populațiile amerindiene drept un obstacol, nu un subiect de studiu.

O datare care împinge istoria mult mai în urmă

Barnhart susține că studiile ADN actuale plasează sosirea primilor oameni din Asia în jurul a 30.000 de ani în urmă, posibil chiar 60.000. El recunoaște că a doua cifră rămâne speculativă, dar subliniază schimbarea de paradigmă: teoria conform căreia vânătorii de mamuți de tip Clovis ar fi fost primii locuitori ai continentului ar fi, în opinia sa, depășită, odată cu descoperirea a aproximativ o duzină de situri mai vechi de 15.000 de ani. El menționează situl Buttermilk Creek, din Texas, și urmele de pași fosilizate de la White Sands, New Mexico, datate de un studiu guvernamental american din 2023 la 21.000-23.000 de ani — o datare pe care spune că o privește „cu rezerve”.

Prăbușirea

Potrivit relatării lui Barnhart, sosirea expediției spaniole conduse de Hernando de Soto, în 1539, ar fi marcat începutul sfârșitului. Spaniolii ar fi găsit „oraș după oraș”, ar fi staționat luni de zile pe piramida unui conducător apalachee și ar fi descris sisteme de apeducte și sute de locuințe. În Alabama, un conflict cu un localnic descris ca având aproape doi metri și jumătate înălțime s-ar fi încheiat cu incendierea unei așezări fortificate, numite Mabila, la 18 octombrie 1540 — un sit pe care Barnhart îl numește „sfântul graal al arheologiei”, pentru că nu a fost niciodată localizat.

În cele din urmă, bolile aduse de europeni — Barnhart vorbește de 12 boli infecțioase — ar fi decimat până la 90% din populațiile mississippiene, ștergând o mare parte din cunoștințele și structurile lor sociale. „Doar pentru că mississippienii nu au fost incașii nu înseamnă că nu au fost o civilizație impresionantă și sofisticată, de milioane de oameni”, a conchis arheologul.

Ce rămâne neexplicat

Rămân, totuși, multe întrebări deschise: câți oameni au trăit cu adevărat în aceste orașe, cât de veche este cu adevărat prezența umană pe continent și, mai ales, de ce o civilizație de o asemenea amploare a rămas atât de puțin cunoscută publicului larg. Estimările lui Barnhart depășesc, în unele cazuri, consensul arheologic actual, iar unele dintre ipotezele sale — precum datarea de 60.000 de ani pentru primii oameni din America — rămân speculative chiar și în opinia sa. Cert este că, undeva sub pământul estului Statelor Unite, mai există încă o cetate arsă, niciodată găsită, și o istorie pe care, se pare, abia am început să o înțelegem.

adevăruri.ro este partener LIXRA Media Intelligence Network