Cine cumpără România pe care multinaționalele o lasă în urmă?
adevaruri

Cine cumpără România pe care multinaționalele o lasă în urmă?

T
⏱ 4 min de citit

e-ai întrebat vreodată ce se întâmplă cu afacerile marilor companii străine atunci când acestea decid să plece din România? Răspunsul, spun cei care urmăresc fenomenul, nu este deloc întâmplător: tot mai des, cumpărătorii sunt antreprenori sau companii românești, iar fenomenul a primit deja o poreclă în presa economică — „naționalizarea tăcută”.

Nu e vorba de o decizie politică și nici de o strategie de stat. E, mai degrabă, o mișcare de piață: companii străine care se retrag din motive proprii, și antreprenori români care au acumulat suficient capital cât să cumpere ce rămâne în urmă.

Ce arată lista tranzacțiilor

Cazurile sunt numeroase și acoperă mai multe sectoare. În retail, frații Adrian și Dragoș Pavăl, cunoscuți pentru lanțul de bricolaj Dedeman, au cumpărat Carrefour România într-o tranzacție de 820 de milioane de euro, aprobată de Consiliul Concurenței. Tot ei preluaseră anterior fostele rețele Billa și Cora, precum și Bringo, Supeco, Carrefour Market și Carrefour Express.

În aceeași zonă, lanțul Annabella, deținut de Dan și Dorina Mutu, a cumpărat 82 de magazine Profi și 5 Mega Image de la grupul olandezo-belgian Ahold Delhaize, ajungând la peste 200 de unități, majoritatea în Oltenia. Omul de afaceri Dan Ostahie, proprietarul Altex și Media Galaxy, a preluat la rândul său rețeaua de bricolaj Brico Depot, cu cele 31 de magazine și sediul central din București.

În energie, oamenii de afaceri Iulian Stanciu și Adrian Crețoiu au cumpărat cele 19 benzinării Gazprom din România, după ce sancțiunile americane au afectat compania sârbă prin care rușii operau în țara noastră. Aceeași pereche controlează Foraj Sonde Videle, companie care a achiziționat recent holdingul britanic Raffles Energy, cu participații în proiecte de gaze alături de producătorul de stat Romgaz.

În domeniul bancar, Banca Transilvania a cumpărat succesiv filialele locale ale Volksbank, Bancpost, Idea Bank și OTP Bank, ultima tranzacție fiind de 347 de milioane de euro, devenind astfel cea mai mare bancă din România. Eximbank a preluat Banca Românească în 2019, pentru 310 milioane de euro.

La telefonie, grupul Digi (fost RCS-RDS) și Vodafone și-au împărțit activele Telekom România, iar Orange a preluat divizia de telefonie fixă, fostul Romtelecom.

Piesa care nu se potrivește cu optimismul

La prima vedere, povestea pare una de succes: antreprenori români care au bani să cumpere afaceri de la giganți internaționali. Dar nu toată lumea vede lucrurile la fel.

Profesorul de economie Cristian Păun atrage atenția asupra unui detaliu care schimbă perspectiva: aceste companii, odată desprinse din lanțurile globale ale multinaționalelor, pierd din putere și din acces la capital. „Spre exemplu, Carrefour este global, iar frații Pavăl nu au puterea financiară a Carrefour”, a explicat Păun pentru Libertatea.

Mai mult, spune economistul, lipsa listării la bursă a acestor companii înseamnă și mai puțină transparență. Potrivit lui, calea corectă ar fi fost inversă: companii românești ajunse mai întâi puternice acasă, apoi listate pe burse internaționale și extinse global — așa cum a făcut UiPath.

Ce rămâne neexplicat

Nu toate tranzacțiile din acest peisaj s-au încheiat cu succes pentru partea românească. Atunci când Enel și CEZ au anunțat că părăsesc România, mai multe companii de stat și-au anunțat interesul de a cumpăra activele rămase. Niciuna nu a reușit: activele Enel au ajuns la grecii de la PPC, iar cele ale CEZ la un fond de investiții ceh.

Rămâne, de asemenea, și întrebarea legată de proiectul Neptun Deep, din Marea Neagră, unde pachetul Exxon a fost preluat de Romgaz. Păun semnalează un risc pe care cifrele singure nu îl arată: „În Marea Neagră stăm acum cu grija că poate rușii ne lovesc investiția. Dacă era Exxon aici, era altceva”, a spus economistul.

Așadar, fenomenul rămâne unul cu două fețe: pe de o parte, dovada că există capital românesc suficient de solid să cumpere afaceri mari; pe de altă parte, semnul unei economii care riscă să rămână mai mică, mai izolată și mai vulnerabilă decât înainte. Judecă singur dacă această „naționalizare tăcută” e un semn de maturitate economică sau doar o iluzie de putere.

adevăruri.ro este partener LIXRA Media Intelligence Network