Aurul lumii fuge spre Singapore: ce arată mutarea rezervelor
economie libera

Aurul lumii fuge spre Singapore: ce arată mutarea rezervelor

A
⏱ 6 min de citit

i observat vreodată cum, atunci când marii jucători financiari devin neliniștiți, nu vorbesc despre asta — pur și simplu își mută banii în tăcere? Așa se întâmplă acum cu aurul. În această toamnă, Autoritatea Monetară din Singapore a deschis un seif național cu capacitate de 500 de tone de aur, destinat băncilor centrale străine și entităților suverane, însoțit de facilități fiscale pentru comerțul angro cu metal prețios. Mutarea vine la doar trei săptămâni după ce presa financiară internațională a relatat că investitori bogați din SUA, Europa și Orientul Mijlociu își trimit deja lingourile în orașul-stat asiatic.

Potrivit datelor citate de publicații economice internaționale, aurul deținut privat în Singapore a crescut de șaisprezece ori din 2014, ajungând la peste 800 de tone. Iar acum, pe urmele banilor privați, vin și rezervele oficiale ale statelor.

Ce spune versiunea oficială

Oficialii din Singapore susțin că noul seif este doar o extensie firească a rolului orașului-stat de centru financiar de încredere. Viceprim-ministrul și președintele Autorității Monetare, Gan Kim Yong, a declarat că dezvoltarea pieței aurului reprezintă „o extensie a rolului Singapore de centru financiar de încredere” și a insistat că nu există intenția de a înlocui centrele tradiționale ale aurului, precum Londra sau New York.

Varianta oficială e simplă: Singapore răspunde cererii tot mai mari din Asia, care reprezintă deja aproximativ 70% din cererea mondială de aur pentru consum, și construiește infrastructura necesară — conturi de custodie pentru bănci de lingouri, un sistem de compensare la bursa SGX și, din 2027, scutiri fiscale extinse pentru servicii precum depozitarea, rafinarea sau turnarea aurului.

Piesa care nu se leagă

Dar iată ce nu se potrivește cu imaginea unei simple „extinderi comerciale”: mișcarea vine exact în momentul în care, potrivit analizelor citate din mediul bancar de investiții, tot mai multe bănci centrale își diversifică locurile unde își țin aurul, departe de Londra și New York. Datele arată că aurul băncilor centrale străine aflat la banca centrală a SUA a scăzut cu 40 de tone într-o singură lună, în timp ce custodia la banca centrală a Marii Britanii a crescut cu 46 de tone.

Analiștii citați explică acest fenomen printr-o teamă mai veche: riscul ca rezervele ținute în străinătate să fie înghețate sau blocate din motive politice, așa cum s-a întâmplat, spun ei, cu rezervele Venezuelei aflate la Londra în 2018. „Gold held abroad is not free from political risk, including the risk of freezing or restricted access”, se arată într-o notă a unei bănci de investiții citate de presa economică — adică, pe românește, aurul ținut departe de casă nu e ferit de riscuri politice.

Totodată, un sondaj citat în presă arată că aproximativ 40% dintre clienții europeni ai unei platforme de metale prețioase și-au mutat deja o parte din aur din Elveția în Singapore sau au ales direct orașul-stat pentru achiziții noi — unii dintre ei, spun sursele, regândindu-și încrederea în neutralitatea elvețiană după înghețarea activelor rusești sancționate.

Ce cred susținătorii teoriei realinierii

Potrivit celor care văd în aceste mișcări mai mult decât o simplă diversificare comercială, lumea trece printr-o relocare tăcută a încrederii financiare globale. Fondatorul unei firme de depozitare din Singapore a explicat, într-un interviu citat de presa financiară, ce caută clienții care vor să-și păstreze aurul timp de 30-40 de ani: „oameni care caută o țară bogată, fără o criză iminentă a sistemului de pensii și o țară care este apărată”.

Pentru susținătorii acestei teorii, afirmația se traduce simplu: marii deținători de avere încep să ia în calcul posibilitatea ca Elveția și Statele Unite să nu mai fie, pe termen lung, la fel de sigure precum păreau odată. Tot în acest tablou se încadrează și faptul că China își construiește propria rețea globală de seifuri pentru aur, în timp ce Hong Kong-ul își dorește să devină, la rândul său, un centru regional de depozitare și tranzacționare.

Ce răspund scepticii

Nu toți cei care urmăresc fenomenul sunt convinși că e vorba de o ruptură majoră de încredere. Un director de la o firmă de analiză a metalelor prețioase a atras atenția, într-o declarație citată de presă, că un seif important nu înseamnă automat și o piață funcțională — ceea ce contează cu adevărat este lichiditatea, adică posibilitatea ca aurul să fie împrumutat, schimbat și tranzacționat chiar acolo unde este depozitat.

Din punct de vedere al volumelor, Singapore rămâne, cel puțin deocamdată, un jucător mic: importurile de aur ale orașului-stat au atins 171 de tone până în august, în creștere cu 44% față de anul anterior, însă Londra are, potrivit datelor citate, aproape de șaizeci de ori mai mult aur depozitat, iar depozitele din New York păstrează aproximativ 730 de tone. Noul seif cu capacitate de 500 de tone reprezintă, potrivit calculelor citate în presa economică, echivalentul a aproximativ șase luni din ritmul actual de cumpărare al băncilor centrale la nivel mondial.

Ce rămâne neexplicat

Rămân întrebări la care, deocamdată, nimeni nu are un răspuns ferm. Băncile centrale participante la noul seif din Singapore nu au fost făcute publice — oficialii invocă discuții confidențiale. Cine anume mută rezerve acolo, și de ce anume aleg acest moment, rămâne necunoscut publicului larg.

Analiștii citați în presa economică leagă fenomenul și de prețul aurului, care în prezent se tranzacționează cu aproximativ 25% sub maximul istoric atins la începutul anului, după ce speculatorii și-ar fi lichidat poziții importante pe piețele futures. O teorie vehiculată de un analist citat de presă leagă această scădere de prețul petrolului: băncile centrale din economiile emergente ar fi fost nevoite, în anii recenți, să vândă din rezervele de aur pentru a face față facturilor energetice ridicate, iar acum, pe măsură ce petrolul scade, presiunea s-ar reduce și cumpărările de aur ar putea reveni.

Este greu de spus, la acest moment, dacă mișcarea reprezintă doar o diversificare prudentă a rețelelor de depozitare globală sau un semn mai profund al schimbării încrederii în centrele financiare tradiționale ale Occidentului. Ceea ce se poate confirma cu certitudine este faptul că aurul se mișcă, tăcut și constant, către noi destinații — iar cititorul rămâne cel care trebuie să decidă ce înseamnă, de fapt, această tăcere.

adevăruri.ro este partener LIXRA Media Intelligence Network