Gaz LNG la preț record: cine plătește factura războiului din Golf

rețul gazului lichefiat (LNG) pentru cumpărătorii asiatici a explodat la aproape 26 de dolari pe milion de unități termice britanice (mmBtu) — cel mai ridicat nivel din 2022 încoace — exact în momentul în care conflictul dintre Statele Unite și Iran s-a reluat cu forță. Oficial, povestea e simplă: „tensiuni geopolitice, cerere sezonieră”. Ceea ce nu se spune la fel de răspicat este cine ajunge, de fapt, să suporte costurile acestei escaladări — și cine are de câștigat din blocarea uneia dintre cele mai importante artere energetice ale planetei.

Spot LNG-ul pentru Asia s-a tranzacționat miercuri seară la 25,908 dolari pe mmBtu, o creștere săptămânală de 5%, conform Bloomberg, care citează traderi neidentificați. Declanșatorul imediat: declarația președintelui Donald Trump, care a afirmat că SUA „au distrus tot echipamentul nou pe care [iranienii] au încercat să-l construiască de-a lungul Strâmtorii Hormuz — unele defensive, altele ofensive… A fost un atac foarte puternic aseară, și suntem pregătiți să mai facem unul oricând vrem”. Un limbaj care sună mai degrabă a avertisment public decât a simplu comunicat militar.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Prețurile atât în Asia, cât și în Europa săriseră deja la finalul săptămânii trecute, după ce compania de stat qatareză QatarEnergy a prelungit clauza de forță majoră asupra livrărilor sale de LNG până în noiembrie, pe fondul blocajului continuu al tranzitului prin Strâmtoarea Hormuz. Coincidență sau nu, extinderea forței majore a venit chiar înaintea reluării oficiale a atacurilor — o secvență care merită urmărită cu atenție de oricine se întreabă dacă piețele știau ceva înainte ca opinia publică să afle.

Cererea din Asia este împinsă în special de cumpărători din Asia de Sud, printre care Pakistan și Bangladesh, care caută încărcături spot pentru a înlocui contractele pe termen lung cu Qatar, blocate în Golful Persic. Potrivit documentelor de licitație văzute de Bloomberg, utilități din Coreea de Sud, India, Taiwan și Bangladesh caută să cumpere încărcături spot pentru octombrie și noiembrie — practic o cursă tăcută pentru gaz înainte de iarnă.

Cine beneficiază — și cine rămâne fără gaz

Pakistanul, în schimb, a respins o ofertă de LNG la ultima sa licitație promptă din această săptămână, deoarece prețul depășea 27 de dolari pe mmBtu — considerat prea mare de compania de stat pentru comerțul cu gaze. Încărcătura fusese oferită de BP. Un refuz care spune mult despre limitele la care ajung chiar și statele dependente de import atunci când prețul devine, practic, un instrument de presiune geopolitică.

Evoluțiile recente din Orient Mijlociu sugerează că revenirea la fluxuri normale de LNG dinspre Golful Persic nu se întrevede nicăieri la orizont. Combinat cu creșterea sezonieră a cererii de gaz, scenariul cel mai probabil este o nouă escaladare a prețurilor, care va scoate treptat din piață cumpărătorii mai vulnerabili financiar. Prețurile gazului cresc și în Europa, îngreunând planurile continentului de a-și reface stocurile înainte de sezonul rece — un detaliu deloc întâmplător pentru o Europă deja sufocată de facturi mari la energie și de o inflație persistentă, inclusiv în România, unde scumpirea combustibililor s-a resimțit direct în portofelul cetățenilor.

Context extins: nu e prima dată când o criză din Strâmtoarea Hormuz — prin care trece aproximativ o cincime din petrolul mondial și o parte semnificativă din LNG — coincide cu un salt brusc al prețurilor globale la energie, redesenând rapid harta câștigătorilor și învinșilor economici. Întrebarea care rămâne deschisă e simplă: escaladarea militară servește exclusiv scopurilor declarate, sau este și un mecanism convenabil de repoziționare pe piețele globale de gaz?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)