Șomajul american scade: cifra care ascunde un adevăr incomod

ficial, rata șomajului din SUA a scăzut la 4,1% în luna raportată — cea mai mică din iunie 2025 — și a fost prezentată drept o veste bună, un semnal că temuta explozie a șomajului provocată de inteligența artificială nu s-a materializat încă. Ce nu se spune suficient de apăsat este că această scădere nu vine din faptul că mai mulți americani și-au găsit de lucru, ci din faptul că forța de muncă activă s-a contractat brutal, cu 264.000 de persoane într-o singură lună și cu peste 2 milioane de la începutul anului. Un raport de joburi descris chiar în presa americană drept „dezolant”, cu 23.000 de locuri de muncă pierdute, a fost totuși îmbrăcat în narativul optimist al unei rate a șomajului în scădere. Cine beneficiază de această poveste frumos ambalată?

Contracția forței de muncă americane nu e un fenomen nou — de multă vreme este pusă pe seama politicilor anti-imigrație ilegală ale administrației Trump, care au redus substanțial numărul de lucrători disponibili pe piață. Această explicație, oricât de controversată politic, are cel puțin coerență logică și e documentată. Dar tocmai când te-ai fi obișnuit cu ea, apare o teorie complet diferită, semnată de nimeni altul decât Bank of America.

Teoria Bank of America: prea rici pentru a mai munci

Într-un raport intitulat „A stock-fueled retirement party” (o petrecere de pensionare alimentată de bursă), economistul Bank of America Stephen Juneau propune o explicație aparent inocentă, dar care, privită mai atent, ridică mai multe întrebări decât rezolvă: americanii nu mai muncesc pentru că sunt, simplu, prea bogați. Potrivit acestei teze, rata de participare la forța de muncă printre lucrătorii de peste 55 de ani nu s-a mai recuperat niciodată complet după șocul pandemiei. A rămas relativ stabilă până în vara anului 2024, moment după care a scăzut brusc din nou.

Explicația oferită de BofA leagă acest declin de creșterea de peste 35% a indicelui S&P 500 în ultimii doi ani. Cronologia ridică semne de întrebare: chiar în perioada în care bursa a explodat, tot mai mulți americani în vârstă au decis, chipurile, să se retragă din câmpul muncii, profitând de averea acumulată prin acțiuni. Economistul citat de bancă notează chiar o relație negativă modestă între câștigurile bursiere și participarea lucrătorilor mai în vârstă la piața muncii — cu cât bursa crește, cu atât mai mulți seniori aleg să se pensioneze.

Coincidență sau narativ convenabil?

Ceea ce nu se menționează explicit în acest raport optimist este contextul mai larg: o bancă de investiții cu interese directe în performanța piețelor bursiere publică o teorie conform căreia scăderea forței de muncă — un semnal economic tradițional negativ — este de fapt un fenomen pozitiv, o dovadă a prosperității generate chiar de activele financiare pe care banca le administrează și le promovează. Nu e nevoie de teorii extravagante pentru a observa cât de convenabil se aliniază acest narativ cu interesele instituției care îl produce.

Ironia întregii situații, subliniată chiar de sursa care a analizat raportul, este că, în timp ce toată lumea aștepta ca revoluția AI și chatboții să declanșeze o explozie a șomajului prin înlocuirea masivă a joburilor de birou bazate pe date, rata șomajului ar putea scădea în realitate datorită celor care au investit din timp în acțiunile companiilor de inteligență artificială. Cei care au pariat pe AI la bursă ar putea, paradoxal, să fie motivul pentru care statisticile oficiale ale șomajului par mai roz decât realitatea de pe teren.

Rămâne întrebarea de fond, valabilă dincolo de frontierele americane, într-o economie globală tot mai dependentă de piețele financiare: cât de mult din sănătatea reală a unei economii mai poate fi citită din cifre oficiale ale șomajului, atunci când aceste cifre sunt tot mai ușor de „reinterpretat” în funcție de cine le explică publicului?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)